Lumea lui Răzvan

Un loc în care se trăieşte un vis de-o viaţă. “Mergem şi noi la Ierusalim, dacă ne ajută Dumnezeu, da’ cu maşina”, zicea o doamnă în vârstă la aeroport, venită să-şi conducă vecina care îndeplinea visul de-o viaţă al întregii scări de bloc: acela de a merge la Locurile Sfinte. Din pensie şi cu ajutorul copiilor, mari, la casele lor, plătise 800 de euro şi se pregătea să decoleze înspre Tel Aviv pentru o săptămână de pelerinaj. În şapte zile urma să vadă Ierusalimul, Bethleemul, Ierihonul, apoi Nazareth, Galileea şi botezul, la un chibutz, în apele Iordanului. Emoţia era mare, atât pentru ea, cât şi pentru cei rămaşi acasă.

Doar cu avionul

La Ierusalim, din păcate, nu se poate ajunge în alt fel decât cu avionul. Asta, din cauza situaţiei tensionate dintre Israel şi ţările din jur. La Tel Aviv avionul aterizează în miez de noapte. Autobuzul companiei de turism îmbarcă pelerinii unul câte unul şi în aproximativ 40 de minute ajunge la hotelul din Ierusalim, la 50 kilometri de aeroport, pentru cazare. Nimeni nu doarme în acea primă noapte, toţi stau cu sufletul la gură aşteptând întâlnirea cu Divinul. De obicei, e cald în Ţara Sfântă şi pelerinii merg mult pe jos. Se miră privind la toate naţiile pământului venite şi ele la închinăciune, îşi fac cruci, încearcă să nu se piardă de ghidul însoţitor ce le vorbeşte din Biblie şi îşi mai şterg, din când în când, pe furiş, câte o lacrimă: de bucurie, de oboseală…
Timpul zboară, orarul e încărcat, cozile la obiective sunt lungi, îmbulzeala e mare. Dar nimeni nu se plânge. Când vine seara peste oraşul sfânt, nimeni nu pune geană pe geană, pelerinii rememorează în gând sau îşi povestesc şi re-povestesc tot ce au văzut, simţit, auzit în ziua ce s-a dus. Soarele răsare ca o binecuvântare, iar credincioşii pornesc din nou la drum cu sete de cunoaştere şi cu o sticlă de apă, umplută la micul dejun, inclus în preţul cazării.

Ierusalim

Minunea de la Mormântul Sfânt

Ierusalimul nu dezamăgeşte niciodată. De la Grădina Ghetzimani, locul unde s-a rugat Mântuitorul o noapte întreagă şi care păstrează încă măslinii din vremea lui Iisus, urcând pe Muntele Măslinilor, de unde oraşul vechi se vede în zare (more…)

Primul lucru care ma intampina neschimbat atunci cand ajung in partea veche a Ierusalimului e bazarul. Se intinde peste tot si la armeni si la crestini, la musulmani si la evrei. Se vinde mult in bazarul de aici si nu iluzii si povesti ci marfa palpabila, cu preturi umflate si de calitate proasta. Insa daca sunteti in cautare de atmosfera tipic orientala nimeriti bine. E mai traditional decat marele bazar din Istanbul (pentru ca turcii si-au spalat principala atractie de orice urma de atmosfera orientala imbacsita de tocmeala si au scos la inaintare un produs sanitizat interzicand in acest proces si fumatul) si ofera mult mai multa varietate.

In Ierusalim ma intampina bazarul. Si printre kipe, icoane, chiloti, tamaie si ciorapi incerc sa-mi fac drum inspre ceea ce conteaza cu adevarat. Cu trei chiftele de falafel indesate intr-o lipie. Si trei felii de castraveti murati.

Despre asta vorbesc

Jerusalem - business as usual.

La Ierusalim in cartierul arabesc din orasul vechi se mananca cel mai bun humus. Si cel mai bun falafel. Ieftin. Daca alegi sa mananci si carne (de pui sau de miel) pretul creste cu cel putin 10 euro. Daca nu – iesi la masa de pranza cu 2-3 euro, sucuri, ceaiuri si cafele incluse. In noiembrie cand am filmat in Israel am avut un program atat de strans incat am stat foarte putin in Ierusalim. De data aceasta am reusit sa vad inca o data toate locurile pe care le-ati vazut si voi la televizor dar sa descopar si altele de care nu auzisem sau in care nu am reusit sa ajung data trecuta. Pe la inceputul Drumului Crucii se afla temnita in care se spune ca a fost tinut Iisus inainte de rastignire. Locul e un subsol de biserica tinut de rusi, racoros, intortocheat insa cu aceeasi atmosfera (more…)

A fost ceva cerere...

Imaginea din spatele povestilor pe care le scriu pe blog e de fapt o poveste: Ierusalimul vechi vazut de pe Muntele Maslinilor. Orasul impartit in patru cartiere (armenesc, arabesc, crestin si evreiesc) ascunde mii de ani de ambitii, minuni, dogme si jertfe. Este cel mai sfant loc pentru crestini si evrei si unul dintre cele mai sfinte pentru musulmani.

Am vazut Ierusalimul in doua etape. Una scurta de o jumatate de zi si cealalta mai lunga cu cateva ore. In prima zi am tras pe fuga cateva panorame, ne-am pozat la Pustia Iudeii si la Muntele Maslinilor, filmat shopping ca e in formatul emisiunii si am mancat la o terasa, aproape de Biserica Sfantului Mormant, humus, mutabal, carne fripta de miel si am baut suc de rodii. Foarte bun. Dupa care a urmat un drum halucinant de lung, pentru o tara atat de mica, pana la Eilat, un varf de ac pe harta, cea mai cunoscuta statiune a Israelului, locul unde daca te uiti de pe tarmul marii vezi alte trei tari: Iordania, Egiptul si Arabia Saudita. (more…)