Lumea lui Răzvan

Christos a-nviat!

Biserica Sfantului Mormant

Imi plac povestile care incep cu “In vremea aceea”. Expresia am auzit-o la biserica atunci cand preotul citeste din Sfanta Evanghelie in joia mare si la prohod in vinerea mare. Iar cartierul crestin din Ierusalim este pentru mine locul in care toate povestile incep cu “In vremea aceea”. Nu am stat niciodata sa le caut, le-am stiut instinctiv, asa cum instinctiv le stim cu totii odata ajunsi la fata locului. Inima cartierului este Biserica Sfantului Mormant. Initial, asa cum am facut si in celelalte postari, n-am vrut sa scriu despre religie. Vroiam sa scriu despre cum se caftesc calugarii diverselor culte crestine ce-si au impartita aceasta biserica, insa nu ma lasa sufletul pentru ca stiu ca in aceasta noapte, asa cum se intampla de mii de ani, o minune se va produce din nou in Sfantul Mormant: lumina va pogori din ceruri. Nu am nevoie sa dau indicii despre cum se ajunge la biserica si la ce sa luati aminte la stanga si la dreapta. Biserica este Muntele Golgota, destinatia finala, noul inceput. Cand ajungeti, intrati, plimbati-va mana pe piatra pe care Iisus a fost miruit, dupa care mergeti si stati la coada sa intrati in Sfantul Mormant. Inauntru veti incepe sa simtiti cu sufletul.

La noapte pogoara lumina care vine cu siguranta din “vremea aceea”. Asta chiar daca domnii calugari ce-si fac veacul pe langa si prin biserica Sfantului Mormant se mai caftesc din cand in cand.

Daca intri in orasul vechi pe poarta dinspre Muntele Maslinilor pasesti direct pe Via Dolorosa si direct in cartierul arabesc. Te insotesc chioscuri cu cola, tigari si detergenti, temnita unde a fost inchis Iisus impreuna cu talharii – pe partea dreapta si undeva pe stanga intrarea pazita spre moscheea Al Aqsa. Ajungi la un moment dat intr-o piata inconjurata de restaurante unde se vinde cel mai bun humus (dar si falafel crocant) si unde vezi in coltul din partea stanga oprirea a v-a de pe Drumul Crucii marcata prin urma manii lui Iisus ramasa in piatra si un nesfarsit sir de turisti ce-si fac poze cu mana lor in mana Domnului. Bun.
Cautati cel mai mare magazin de suveniruri din piata aceasta. Veti gasi aici cele mai cool tricouri din Ierusalim. Cu de toate scrise pe ele: de la replici din filme celebre, la coca-cola scris in araba sau ebraica, de la Israeli Army pana la Shit Happens. Toate se fac pe loc, prin presare si vin in toate culorile, marimile si modelele. Mai sunt si alte asemenea “ateliere” in orasul vechi insa acesta este, dupa parearea mea, cel mai rapid. Cu suvenirurile deja cumparate, drumul o ia in sus, pe langa oprirea a v-a spre ceea ce conteaza cu adevarat (pentru crestini) in orasul vechi.

Asadar, cum stai cu fata inspre Zidul Plangerii, o iei la dreapta (bine, presupunand ca ai pus deja biletelul intr-o crapatura a zidului si te-ai minunat la stancile care stau nemiscate de vreo 2000 de ani)… si pe urma urci scarile, vei da usor de ele, sunt convins, pana ajungi intr-un fel de piata ce are in stanga un mare magazin all Jewish si in dreapta cateva chioscuri si terase. Vei recunoaste piateta pentru ca se continua intr-un fel de tunel… Bun. Doua motive sa-ti tragi sufletul aici: (more…)

In orasul vechi intru prin poarta Jaffa. De fiecare data. Mai putin atunci cand am stat in Bethlehem si intram prin poarta Damascului pentru ca langa ea ma lasa autobuzul. Sunt opt porti de intrare in orasul vechi si la Jaffa ajung mai mereu dupa ce pierd vremea in Mamilla – un fel de mall unde conteaza cafenelele si terasele.

Cum intri pe poarta Jaffa, lasi in stanga centrul de informatii turistice si hotelul Imperial si o iei la dreapta… perpendicular cu hotelul si paralel cu turnul lui David… ok, cam de pe aici incepe cartierul armenesc: frumos, cu manastiri, biserici, magazine de suveniruri si restaurante cu specific. Pe straduta aceasta, ingusta si cu tunele se afla, pe stanga cum mergi de la hotel Imperial, un restaurant “pricopsit” cum ar zice cineva. Am trecut de mult ori pe langa el si m-am tot minunat de ce zaream pe geam pana intr-o seara cand nu mai puteam si am dat buzna sa ma duc la toaleta. (more…)

Primul lucru care ma intampina neschimbat atunci cand ajung in partea veche a Ierusalimului e bazarul. Se intinde peste tot si la armeni si la crestini, la musulmani si la evrei. Se vinde mult in bazarul de aici si nu iluzii si povesti ci marfa palpabila, cu preturi umflate si de calitate proasta. Insa daca sunteti in cautare de atmosfera tipic orientala nimeriti bine. E mai traditional decat marele bazar din Istanbul (pentru ca turcii si-au spalat principala atractie de orice urma de atmosfera orientala imbacsita de tocmeala si au scos la inaintare un produs sanitizat interzicand in acest proces si fumatul) si ofera mult mai multa varietate.

In Ierusalim ma intampina bazarul. Si printre kipe, icoane, chiloti, tamaie si ciorapi incerc sa-mi fac drum inspre ceea ce conteaza cu adevarat. Cu trei chiftele de falafel indesate intr-o lipie. Si trei felii de castraveti murati.

Despre asta vorbesc