Lumea lui Răzvan

Alms and cars

  (more…)

This is Thailand!

Praya Palazzo a fost in penultima zi de Muson. Adi a fost invitat sa gateasca acolo iar eu am descoperit un loc nascut din dragoste. Povestea conacului transformat azi in hotel incepe cu secole in urma cand Tailanda inca se numea Siam. A fost construit de un comerciant chinez pentru el si familia sa numeroasa. Mai tarziu cladirea a gazduit o casa de copii iar apoi, incet, incet a fost lasata in paragina. Pana in urma cu cinci ani cand un arhitect din Bangkok a decis sa cumpere locul si sa-l transforme in ceea ce e azi ca dar de dragoste pentru sotia sa. Arhitectul a murit (more…)

Despre umilinta, regele Tailandei le-a dat o pilda supusilor sai pe intelesul fiecaruia: spicul de grau cu bob plin, bun si sanatos, tine capul in jos. Doar cel gol pe dinauntru il tine ridicat. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care regele e iubit fara falsitate sau rezerva in tara zambetelor. Asta ne-a povestiti Tipi, ghidul nostru la Bangkok. Are 50 de ani dar nu-i dai mai mult de 38, e divortata si are doi copii. A divortat pentru ca barbatul ei era gelos profesional pe ea. Impreuna aveau o agentie de turism de care se ocupa exclusiv Tipi. (more…)

Amphawa, cool

M-am trezit eu ca, nu, cum, trebuie neaparat sa mergem la piata plutitoare de la Amphawa. Ca, am citit eu, e o piata pentru localnici, e cam la o ora de Bangkok si nu e atat de invadata de turisti ca cea de la Damnoen Saduak – unde se fac toate pozele cu piete in barci din Tailanda. In plus e singura piata plutitoare din zona care se deschide la lasarea serii si nu la rasaritul zorilor. Numai bine, a zis lenesul din mine.

(more…)

Simple - 25B, with egg - 30B

Pe Khao San timpul era la locul lui. Acolo unde l-am lasat acum cinci ani cand am fost aici prima data. Si tot acolo unde l-am gasit in verificarile facute ulterior. Si totusi ceva s-a schimbat. La mine – nu pe Khao San, vreau sa zic. Ieri a fost prima noapte in Bangkok si ardeam de nerabdare sa arat gastii “cat de tare e” pe Khao San. Si mi-am cam luat-o. Adica – nu le-a placut! (more…)

La Veranda in Cha Am

Chai il cheama pe ghidul din Hua Hin. La masa ne-a spus bancul cu chinezii care mananca orice inafara de doua lucruri: avioane si mese. Sta de 15 ani in Hua Hin, are o nevasta micuta si slabuta si un baietel la care-i spune “maimuta mea”. E ghid mai ales pentru scandinavi, vorbeste foarte bine engleza si are tolba plina de povesti. Ne-a povestit de copilaria lui saraca dintr-un sat din apropiere, de mama lui care s-a intalnit cu cobra la toaleta si a iesit urland de acolo si de plimbarile cu motocicleta prin jungla cand el si sotia lui, de data aceasta au vazut o cobra regala de toata frumusetea traversand strada. Serpi sunt multi si diferiti in Tailanda insa tailandezii nu-i mananca. Poate cei din nord-est, din regiunea Isan. In rest oamenii se feresc de ei si cum ii prind ii omoara. Majoritatea sunt veninosi. Si pana la urma – de ce sa mananci serpi cand sunt atat de multe lucruri bune de mancat?

Soparle sunt si ele peste tot. Chiar acum doua se uita la mine de pe tavan in timp ce scriu. Sunt mici, se numesc geko. Alea mai mari sunt strigate gheko. Si sunt inofensive. (more…)

Jim e langa Adi. Si eu apar pentru prima data chel!

Tanti Jim are de toate: si hotel, si un restaurant cu mancare traditionala, si o cafenea cu prajituri europene si e si dealer Suzuki in Chumpohn. Cred ca are mai multe dar nu le-a aratat insa peste toate e si reprezentanta Autoritatii Tailandeze pentru turism la ea in oras. Iar noi i-am fost oaspeti. Si am fost tratati regeste. Adi v-a povestit despre asta. Ce m-a impresionat pe mine a fost modelul de antreprenor local. O femeie cu mintea ei putea sa faca afaceri oriunde insa Jim a hotarat sa ramana acasa si sa dezvolte turismul in zona. Acum, turisti se mai gasesc prin Chumpohn insa majoritatea stau o zi, maxim doua. Fie in drum spre Bangkok, fie de la Bangkok inspre insulele paradisiace din apropiere (Ko Tao de exemplu). Ne-a pus sa-i promitem ca ne intoarcem la anu’. Nu promitem dar vrem, cu siguranta. 

Ce are Chumpohn de oferit? (more…)

La restaurant de fitze in tren

Ghici cine s-a oprit aseara in gara la Chumpohn? Trenul Eastern and Oriental Express. Din gasca Orient Express, I suppose. Nu neaparat ca apartenenta corporativa ci: de aceeasi valoare, nivel si statut. (more…)

Porcul prajit e o afacere serioasa in Trang

Ghidul nostru, Mahomed, ne-a confirmat ce stiam deja de la doamna din Kuala Lumpur (si ce am vazut si noi cu ochii nostri): asiaticii mananca mult. Dar iubitori de mancare precum tailandezii mai rar. Mohamed zice ca ei, mai ales aici in Trang, se trezesc de dimineata si isi incep ziua cu porc prajit si cafea. Sanatos? Nu. Delicios. La amiaza sunt din nou la mese pentru curry-uri mustind de ardei iuti iar seara tot la mese ii prinde cu aceleasi combinatii de carne, mirodenii, orez si, din nou, mult chilli. Despre piata pe care am vizitat-o in prima seara la Trang ne-a spus ca e pentru cei ce au restaurante si tarabe cu mancare. Asta pentru ca tot omul din Trang merge “in oras” sa manance si rare sunt familiile din zona la care sa le fiarba oalele in vatra. Mancarea e ieftina in oras, mult mai ieftina decat daca ai cumpara toate ingredientele si ai face-o acasa. Si inca ceva: cei din Trang prefera restaurantele mici, gen doua mese si resoul afara. Asta pentru ca vad mancarea facadu-se sub ochii lor, pot schimba o vorba cu bucatarul si, mai ales, pentru ca tailandezilor le place sa fie inconjurati de cat mai multi prieteni atunci cand mananca. Sunt “social eaters”. Asa ca se inghesuie, socializeaza si mananca mancare proaspat facuta. Am trecut si pe langa un restaurant cu multe mese care era gol. De aici ne-a povestit Mohamed ce-i cu spatiile mari si lumea putina. La un local cu trei mese am mancat si noi primul tom ka din Taianda. Si o salata picanta cu vita, ceapa, telina verde, rosii si mult ardei iute. Suntem in Tailanda cea uimitoare. Aici vom ramane pana la sfarsitul expeditiei. 

La piata ca la muzeu

Si pofta buna, doamnei!

Si ca sa ne localizati mai bine: Trang e un oras destul de maricel in sudul Tailandei. Noi am ajuns aici direct de pe Langkawi cu ferryboat-ul pana la Satun de unde am mai luat un tractor de la port pana la statia de autobuz si 400 de bahti si trei ore mai tarziu am ajuns in Trang. Acum, Trang-ul nu e atat de cunoscut in Romania precum sunt alte orase tailandeze insa pe plan national sta destul de bine in topul destinatiilor. Foarte multi tailandezi vin aici sa se casatoreasca dupa care pleaca in luna de miere pe insulele dimprejur. Nu, Trang nu are iesire la mare dar nici departe nu e. Musulmanii sunt majoritari aici ca-n multe orase din sudul Tailandei insa inafara de cateva doamne invelite si piata de Ramadan (cand e Ramadan) nu o sa va dati seama usor de acest lucru. Si da, Trang-ul e vestit pentru micul dejun neobisnuit si tot da, merita sa-l vizitati atunci cand sunteti in zona. Noi am tras la Thumrin Thana Hotel, in centru. Au o discoteca beton si la cafenea cea mai buna cafea din Tailanda (pana acum).
PS O sa recomand prietenilor de la LunchBOX sa introduca halci de porc prajit in meniul lor. A la Trang.

PS2 Azi m-am tuns in Trang. Mare greseala. Tanti nu stia engleza si eu am tot dat din cap ca prostu’. Pana a bagat in parul meu masina cu numarul 0.

Perfect sand, perfect sea

Am ajuns in Langkawi dupa o noapte lunga si dormita chinuit prin autobuz si pe ferryboat. Lucru care nu m-a ajutat deloc in “aprecierea frumusetilor insulei la adevarata lor valoare.” Mai ales ca hotelul la care am stat era in centrul celei mai mari asezari din zona – Kuah – iar caldura din termometre dadea (din nou) pe afara. Ne-am cazat si am plecat, normal, sa cautam ceva de mancare. Surpriza, Ramadanul ne-a cam lasat flamazi pentru ca toate restaurantele erau inchise, in afara de ceva tarabe cu mancare chinezeasca unde mustele dadeam banchet asa ca am zis pas. Si la pas am pornit inapoi spre port unde ne asteptau cu pui si cu neni zambitori: KFC si Kenny Rogers Roasted Chicken. L-am ales pe Kenny numai pentru reclama din geamul restaurantului care zicea cat de sanatosi si marinati in ierburi sunt puii din meniu. Nu prea pot sa va scriu cat de buna a fost manacrea (pui cu piure, orez si salata) pentru ca nu a fost ceva ce trebuie consemnat. De consemnat ar fi multele ore de somn pe care le-am dormit pana pe la 7 dupa-masa cand am plecat direct la piata de noapte. Cum soarele apusese deja mancare era pentru toata lumea. Doar ca, alta surpriza, se dadea numai pentru acasa, nu puteai sa mananci la fata locului. Si mananca bine musulmanii dupa apus: pui, in toate felurile, peste prajit, curry-uri de vita, orez si legume fierte si multe, multe prajituri. (more…)