Mar
16
2014

Ay, Peru! (4)

Azi spunem “Hasta luego, Peru” si “Gracias, Mihai Codrescu“. Te mai asteptam cu povesti din calatorii!

DSC03391Ziua 8 – Cusco

Avem o noua zi intreaga dedicata lui Cusco, in care vrem sa ne luam ragazul de a ne cunoaste mai bine. Sa intri in piata unui oras precum Cusco este ca si cum ai cerceta maruntaiele unui trup la disectie, cu sentimentele amestecate ale unui student la medicina: teama si repulsie fata de imaginile si mirosurile ce te izbesc, dar si curiozitatea si incantarea descoperirii unor detalii pe care nu ai cum sa le afli daca nu ai curajul sa pui mana pe bisturiu si sa tai in bucati toate temerile. Asa ceva nu-mi refuz niciodata. Piata centrala San Pedro ma cheama.

DSC03385De indata ce pui piciorul inauntru te dumiresti. Totul e impartit pe zone.  Painea are culoarul ei, pitele rotunde si aurii sunt asezate in fisicuri inalte, ca niste monede valoroase ce sunt. Branza galbena cu plante aromatice, faina vanduta de femei cu jobene albe, sucurile proaspete de fructe din care bem ca nesatuii, artizanatul, florile, toate au randuri de tarabe dedicate lor. Raionul de carne de aici cred ca este imaginea iadului pentru orice vegetarian. Perdele din halci de carne, in spatele carora stau macelaresele plictisite. Boturi de bovine zambesc frumos la poza, asezate in chip de piramide. N-am curaj sa intreb ce se gateste din ele. Teancuri de carne de lama uscata, albita de sare, copite, limbi si burti completeaza tabloul.

DSC03448Dar inima pietei este zona bucatareselor. Fiecare isi are taraba ei, cu tot ce-i trebuie pentru a-ti gati o masa ca la ea acasa. Aflam ca piata nu-i deschisa astazi pana seara, ca de obicei, inchid mai devreme pentru igienizare. Norocosi cei ce vor veni maine. Azi, vesela se spala in ligheanul cu apa de la ultima curatenie, dar din aceasta supa primordiala ia nastere cel mai gustos ceviche peruan. Dupa o degustare, il aleg si-l devorez pe cel din peste de apa dulce, cu mult coriandru proaspat, pe bancuta din fata tejghelei. Ceviche-ul e proaspat, foarte picant si rece, iar bucatareasa imi raspunde cald la intrebarile despre reteta. Sunt hotarat, cum ajung acasa, deschid o cevicheria.

In targurile peruane ti se spune ca totul, de la caciuli, manusi sau ciorapi, pulovere, poncho-uri sau paturi, este din lana de baby alpaca. Ma astept sa mi se spuna ca si statuile din piatra sau multele instrumente muzicale sunt faurite tot de copite dibace de alpacale. Evident, sacrificiul puiului trebuie platit scump. Cu rasuflarea taiata de emotie, aerul pe care il inspir ar putea si el sa fi fost expirat tot de o baby alpaca, il astept pe baby sa mai creasca si pretul sa mai scada. Tot alpaca batrana face caciulita buna. Imi cumpar o astfel de chullo calduroasa, buna de legat sub barba.

DSC03547Cusco e intesat de artisti de tot felul, care-si vand creatiile in strada. Bijutieri, sculptori, pictori. Unii se produc in fata ta, precum un pictor in spray-uri de graffiti, din mainile si flacarile caruia iese un tablou selenar in cateva minute, pentru care propune imediat o licitatie deschisa. Majoritatea sunt insa de tip umbra, adica se tin de tine si nu scapi decat daca cumperi ceva sau daca te intuneci suficient de mult incat sa dispara. O astfel de umbra nu m-a lasat pana nu mi-a expus toate lucrarile din portofoliu, fiecare cu geneza, tehnica, pret si sugestii pentru cui as putea sa le ofer. Desi i-am spus in apararea mea ca sunt foarte frumoase, ca este foarte talentat, dar ca nu mai am bani, ca nu am cui sa le ofer, ca mi-ar fi foarte greu sa le transport, tot m-a citit. Strangandu-si resemnat picturile ma consoleaza: nu-i nimic, asta e, nu toti trebuie sa ne pricepem la arta.

DSC03528Intram intr-o catedrala, ademeniti de orga bantuitoare. De cum ma asez, nu pot sa nu observ banner-ul imens din stanga altarului, cu un Jesus rastignit. Arata ca o reclama la o sala de fitness. Gandul blasfemiator ma arunca in strada.

Dupa pranzul in inima orasului, alaturi de cusquenieni, e timpul pentru o cina intre turisti, la un restaurant din centru. Friptura de baby alpaca in sos de vin rosu, rocoto relleno – ardeii umpluti in sos de branza – si pisco-ul merg foarte bine cu cantecul dedicat lui Pachamama, live. La desert, cd-ul trupei.

 

Ziua 9 Cusco-Lima

Avem un zbor matinal catre Lima, sa prindem ceva si din capitala. Zborul se lungeste peste durata estimata. Aterizam, dar la 1000km mai la nord, in Chiclayo. Aeroportul din Lima a fost inchis din cauza cetii. Cu ceva intarziere ajungem si in Lima. Dupa ce ne cazam undeva la periferie, decidem sa luam autobuzul pana la plaja. Salsa se aude tare din boxe, iar soferul are grija sa ne miscam daca cumva n-o avem in sange.

DSC03558Atlanticul la Lima arata precum o sticla de sampanie proaspat deschisa la ceas de seara. Spuma alba, sunet de pietre ce se ciocnesc, stropi reci si o multime de consumatori ce se lasa dusi de val. Sunt surferii, care imbatati de atata frumusete cred ca pot merge pe apa. Complet invaluiti de ceata sunt parapantistii ce impanzesc ocean spray-ul prezent pe coasta acum, in iarna peruviana. De pe cabluri, zeci de cormorani privesc plictisiti stradaniile jalnice ale oamenilor cu aripi Adidas de a le imita zborul. Rand pe rand, dau cate un gainat pe acest spectacol si parasesc loja scarbiti. Insa eu ii pizmuiesc, cred ca au parte de o panorama din foarte multe cadre.

Ma retrag facand pasi mici cu spatele, asa cum fac in muzee atunci cand nu imi pot lua ochii de la un tablou pictat cu o diafragma foarte inchisa. Din cand in cand, mai apas pe declansator, iar culorile apusului pe oceanul involburat ma fac sa ma simt un minuscul Turner.

DSC03742Luam o cina delicioasa cu fructe de mare in modernul Miraflores, apoi un taxi catre centru, omniprezenta Plaza de Armas. Este seara, iar privirile unora ne fac sa ne tinem rucsacii invers. Prefer sa nu scot camera. Aceeasi arhitectura coloniala eleganta inconjoara piata. In mijloc, e locul dezbaterilor, un fel de speaker’s corner peruan. Spirite latine incinse. In Parque Central, targul  mestesugarilor si artistilor ne iese in cale si incheie in chip placut scurta noastra vizita in capitala.

Ajunsi in hostel, ne dam seama ca nu avem destule souvenir-uri pentru cei de acasa. Pornim in gasca spre cel mai apropiat magazin de cartier. Tejgheaua e separata de noi cu gratii groase. Nu-i un semn prea bun. Sa luam marfa, sa lasam banii si sa o tulim repede. Buna seara, bomboane cu coca aveti? Nu. Mate de coca? Nu. Ceva, orice, dar cu coca sa fie, aveti? Vanzatoarea zambeste, a mai vazut turisti intrati in sevraj doar la gandul ca pot face ceva ce la ei acasa e ilegal. Iesim cum am intrat, cu cazierele turistice curate.

Ziua 10 – Lima-Miami-Madrid-Bucuresti

Aventura peruana se incheie mult mai repede dacat as fi vrut. Urmeaza lungul drum spre casa. In vacanta asta mi-am doborat un record, am avut parte de 18 decolari si aterizari. Daca nici asta nu m-a lecuit de raul de miscare, nimic nu o va face.

Merita doar sa rasfoiesti pe fuga o tara? Mai ales una cu atat de multe capitole? Merita. Poti sa ai surpriza ca stapanesti tehnica citirii rapide, pe diagonala, si sa-ti fie suficienta  o singura vizita. Sau poti sa-ti pui semne pentru o lectura ulterioara. Eu m-am intors cu multe fise pline, dar mi-au mai ramas destule curate, bune de completat candva, cu un pahar de pisco sour alaturi. DSC03715

Poze din Peru toata saptamana pe Facebook. Multumesc, Mihai!

No Comments »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL


Leave a Reply

Powered by WordPress | Theme: Aeros 2.0 by TheBuckmaker.com | Hosted and customized: Comanescu.ro | Photos: IndieStudio.ro