Mar
10
2014

AY, Peru! (3)

DSC03025

Despre Machu Picchu, Mihai Codrescu spune ca este poza de coperta a Americii de Sud. Si ce altceva mai spune despre unul dintre locurile in care fiecare dintre noi am vrea sa ajungem (macar) o data in viata, cititi mai jos.

Ziua 7 – Machu Picchu

Dupa doar trei ore de somn, ma ridic cu patul de deasupra mea in cap. Que pasa?, sunt intrebat. El condor, raspund, trezit probabil dintr-un vis neimplinit cu canionul Colca. Dar azi alta ne este tinta, Marele Picchu ne asteapta. Inchiriem un microbuz pana la Ollantaytambo, de unde vom lua trenul. Ajungem devreme, pe intuneric. Ma izbeste mirosul rece al eucaliptilor adusi in Peru tocmai din Australia. Cafeneaua mica din gara, plina de turisti din toate colturile Pamantului, dornici de depanat povesti, imi da senzatia de portal catre alta lume. Timpul trece repede in fata unui mate de coca si a unei empanada con pollo.

DSC03031Inainte de plecare, cu totii vrem poze atarnati pe scara trenului, langa placuta pe care sta scris Machu Picchu, mandri precum orhideele saprofite agatate de copacii din jur. Trenul porneste catre zorii zilei celei mari. Plafonul vagoanelor ofera vizibilitate 180 de grade, si cum s-a luminat deja, avem ce vedea. Mergem prin Valea Sacra a raului Urubamba, pana la Aguas Calientes. De aici, un autobuz ne urca pana la intrarea in sit.

DSC03035

Machu Picchu este, fara indoiala, poza de coperta a Americii de Sud. De cum il vezi, stii ca esti in fata uneia dintre minunile lumii. Intrarea se face printr-o zona agricola. Terasele, odinioara cu plete aurii de grane, sunt acum frezate cu gazon verde crud tuns sauvage, cu lama. Pe alocuri, pe la contururi, se vede si tehnica mai precisa a alpacalei. Orasul se afla intre doua varfuri, Machu Picchu si Huayana Picchu si este inconjurat de prapastii abrupte si adanci.

DSC03192

Geografia sacra isi are replici in pietrele ceremoniale din sectorul central dedicat practicilor religioase, legat de sectorul exterior printr-o singura poarta. Ghidul ne intreaba daca stim cine a inventat primul calculator din lume. Raspunsul surprinzator vine imediat: incasii, ii zicea quipus si era un sistem de noduri. Acum, cand veti merge in tara voastra si prietenii vostri va vor intreba: stiti cine a inventat primul calculator?, voi veti sti: incasii. Fraza asta se repeta exasperant dupa fiecare informatie primita de la ghidul/arheologul/webdesignerul  nostru. Caci da, are toate aceste specializari, si deci propriile teorii, propriile variante virtuale ale vechiului oras. Si o iubire nemasurata pentru americanul Hiram Bingham, care in 1911 nu a descoperit Machu Picchu, ci l-a furat de la peruani, ducand la Yale artefactele gasite in complex. Iar sagetile de Cupidon razboinic cad ploaie peste americani si spanioli. Aflam ca daca vrem sa parem mai interesanti acasa, trebuie sa pronuntam ambele c-uri din Picchu. Accesul pe varful Machu Picchu este permis pana la 11, astfel incat sa ai timp sa cobori pana la ora inchiderii. Dar nu avem de ce sa ne grabim, ghidul stie o scurtatura. La fara cinci, ne e limpede ca daca nu ne lipsim de compania lui, nu vom mai putea urca. Ajungem cu intarziere. Cu greu reusim sa convingem paznicul sa ne lase sa urcam, nu inainte de a ne trece intr-un registru.DSC03055

Urcusul e abrupt, doar scari inalte de piatra taiate in padurea tropicala ce acopera varful andin.  Vegetatia e bogata, orhidee, ferigi, muschi, liane. Cu cat esti mai sus, cu atat La Ciudadela pierduta timp de patru secole se apropie din ce in ce mai mult de cea clasica, de pe vederi. Dar ce imagine! Situl se vede de aici aproape in intregime, un labirint de piatra la baza lui Huayana Picchu, cu al sau Templu al Lunii. Ma lungesc cu sedinta foto, scuza pentru lipsa mea de vlaga, si sunt intors din drum impreuna cu companioanele mele. Nu mai avem timp. Cobor repede cu speranta de a prinde niste lumina buna in oras. Fetele coboara agale impreuna cu paznicul incantat maxim de asemanarile dintre romana si spaniola, dar si de existenta bocancilor Quechua.DSC03110

Se pare ca teoria ce zice ca orasul era salasul preoteselor vremii se confirma. Fetele simt vibratia locului cu ajutorul lui Inti – zeul Soare, eu ma minunez cum de au reusit incasii, tehnic vorbind, sa ridice acest sanctuar-fortareata pe saua unui munte de 2400m asa de rupt de lume, fara ajutorul rotilor. Impresionant este Templul Soarelui, singura cladire cu pereti rotunzi, cu blocurile mari de granit incredibil de exact ajustate la rocile naturale pe care este construit. Detalii din arhitectura lui indica precis solstitiul de iarna. Ma gandesc ce ne-ar povesti zidurile astea intr-o noapte cu luna plina. Din pacate, asta nu e posibil.

Ne despartim greu de Marele Picchu, nu inainte de a ne viza pasapoartele. Avem dovada ca pentru o zi am fost cetateni ai celui mai vestit oras din Americi. Coboram pe jos pana in Aguas Calientes unde Urubamba ne intampina zgomotos cu apele-i involburate de culoarea cafelei cu lapte. Se grabeste spre Amazon. In trenul de intoarcere avem parte de un spectacol de dans traditional si de o prezentare de moda cu vanzare, cu modele dintre personalul PeruRail dar si dintre calatori. Un poncho nu costa decat dublul vizitei noastre la orasul incas.

Mai multe poze de la Machu Picchu toata saptamana aceasta pe Facebook.

No Comments »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL


Leave a Reply

Powered by WordPress | Theme: Aeros 2.0 by TheBuckmaker.com | Hosted and customized: Comanescu.ro | Photos: IndieStudio.ro