Lumea lui Răzvan

Pentru că din România nu sunt încă zboruri charter spre Eilat, cel mai uşor ajungeţi cu o cursă de linie la Tel Aviv. Există cel puţin două zboruri zilnice de la Bucureşti. Iar de la Tel Aviv aveţi două posibilităţi. Fie luaţi o cursă aeriană internă până la Eilat, fie alegeţi varianta mai economică: autobuzul. Distanţa de parcurs este de aproximativ 350 km, care trec rapid în câteva ore, timp destul să admiraţi peisajul deşertului Neghev şi proximitatea Iordaniei şi a Egiptului.

Fascinant pentru pasionaţii de avioane

Valul de căldură începe pe măsură ce vă apropiaţi de Eilat. Odată ajuns în oraş, primul lucru pe care îl veţi vedea este aeroportul. Acesta este situat în centru. Lucru extraordinar pentru cei pasionaţi de avioane: gândiţi-vă că ieşiţi pe o terasă la o cafea sau un ceai şi mai vedeţi un avion ce aterizează sau decolează. Fascinant, dacă eşti genul. Eilat este o staţiune preferată mai ales de turiştii scandinavi şi englezi. Sezonul aici începe atunci când se termină în celelalte destinaţii de vară europene. Deci prin octombrie-noiembrie. Nu că în restul anului nu ar fi timp de plajă, ci pur şi simplu pentru că vara este mult prea cald aici.

Hoteluri cu nume biblice

Bine întreţinute, curate şi luxoase, hotelurile din Eilat nu se compară cu cele din alte staţiuni de vacanţă, pentru că la Eilat nu se practică foarte mult turismul de masă. Hotelurile de aici poartă nume de personaje biblice: Irod, Solomon sau regina din Saba. De altfel, legenda spune că acesta era locul preferat de întâlnire al regelui Solomon cu seducătoarea regină din Saba. Preţurile sunt mai mari şi nu oricine îşi permite soare aproape de casă în anotimpurile răcoroase. Însă personalul atent şi restaurantele cu meniuri delicioase (multe hoteluri sunt pe sistemul all-inclusive) justifică pe deplin şi îmblânzesc preţul. Orice sistem de masă aţi alege, nu ezitaţi să vă oferiţi o cină sau un prânz la un restaurant local. Merită.

Scuba-diving şi plimbări cu cămila

Ce puteţi face la Eilat în afară de plajă, baie şi lungi plimbări pe promenadă? Shopping în magazine de firmă (more…)

Un loc în care se trăieşte un vis de-o viaţă. “Mergem şi noi la Ierusalim, dacă ne ajută Dumnezeu, da’ cu maşina”, zicea o doamnă în vârstă la aeroport, venită să-şi conducă vecina care îndeplinea visul de-o viaţă al întregii scări de bloc: acela de a merge la Locurile Sfinte. Din pensie şi cu ajutorul copiilor, mari, la casele lor, plătise 800 de euro şi se pregătea să decoleze înspre Tel Aviv pentru o săptămână de pelerinaj. În şapte zile urma să vadă Ierusalimul, Bethleemul, Ierihonul, apoi Nazareth, Galileea şi botezul, la un chibutz, în apele Iordanului. Emoţia era mare, atât pentru ea, cât şi pentru cei rămaşi acasă.

Doar cu avionul

La Ierusalim, din păcate, nu se poate ajunge în alt fel decât cu avionul. Asta, din cauza situaţiei tensionate dintre Israel şi ţările din jur. La Tel Aviv avionul aterizează în miez de noapte. Autobuzul companiei de turism îmbarcă pelerinii unul câte unul şi în aproximativ 40 de minute ajunge la hotelul din Ierusalim, la 50 kilometri de aeroport, pentru cazare. Nimeni nu doarme în acea primă noapte, toţi stau cu sufletul la gură aşteptând întâlnirea cu Divinul. De obicei, e cald în Ţara Sfântă şi pelerinii merg mult pe jos. Se miră privind la toate naţiile pământului venite şi ele la închinăciune, îşi fac cruci, încearcă să nu se piardă de ghidul însoţitor ce le vorbeşte din Biblie şi îşi mai şterg, din când în când, pe furiş, câte o lacrimă: de bucurie, de oboseală…
Timpul zboară, orarul e încărcat, cozile la obiective sunt lungi, îmbulzeala e mare. Dar nimeni nu se plânge. Când vine seara peste oraşul sfânt, nimeni nu pune geană pe geană, pelerinii rememorează în gând sau îşi povestesc şi re-povestesc tot ce au văzut, simţit, auzit în ziua ce s-a dus. Soarele răsare ca o binecuvântare, iar credincioşii pornesc din nou la drum cu sete de cunoaştere şi cu o sticlă de apă, umplută la micul dejun, inclus în preţul cazării.

Ierusalim

Minunea de la Mormântul Sfânt

Ierusalimul nu dezamăgeşte niciodată. De la Grădina Ghetzimani, locul unde s-a rugat Mântuitorul o noapte întreagă şi care păstrează încă măslinii din vremea lui Iisus, urcând pe Muntele Măslinilor, de unde oraşul vechi se vede în zare (more…)

A fost ceva cerere...

Imaginea din spatele povestilor pe care le scriu pe blog e de fapt o poveste: Ierusalimul vechi vazut de pe Muntele Maslinilor. Orasul impartit in patru cartiere (armenesc, arabesc, crestin si evreiesc) ascunde mii de ani de ambitii, minuni, dogme si jertfe. Este cel mai sfant loc pentru crestini si evrei si unul dintre cele mai sfinte pentru musulmani.

Am vazut Ierusalimul in doua etape. Una scurta de o jumatate de zi si cealalta mai lunga cu cateva ore. In prima zi am tras pe fuga cateva panorame, ne-am pozat la Pustia Iudeii si la Muntele Maslinilor, filmat shopping ca e in formatul emisiunii si am mancat la o terasa, aproape de Biserica Sfantului Mormant, humus, mutabal, carne fripta de miel si am baut suc de rodii. Foarte bun. Dupa care a urmat un drum halucinant de lung, pentru o tara atat de mica, pana la Eilat, un varf de ac pe harta, cea mai cunoscuta statiune a Israelului, locul unde daca te uiti de pe tarmul marii vezi alte trei tari: Iordania, Egiptul si Arabia Saudita. (more…)