Lumea lui Răzvan

Dacă nu aţi crezut până acum ce v-au spus prietenii (deşi se spune că în prieteni 
trebuie să ai încredere, doar ţi-i alegi singur), citiţi rândurile ce urmează pentru a vă confirma cele auzite la şpriţurile de toamnă, când vacanţa mai trăieşte doar prin poze şi poveşti: Croaţia este poate cea mai tentantă destinaţie de vară de pe continent.

Mare caldă şi curată, plaje, oraşe din poveşti, palate, parcuri naţionale, peşteri, insule cu faruri imposibil de romantice şi oameni veseli. Şi un motiv infinit de distracţie pentru noi, românii: numele uneia dintre cele mai cunoscute staţiuni din această ţară, staţiune pe care vă invit să o vizităm azi. Pula e destul de departe, în vârful Peninsulei Istria din Croaţia, fost teritoriu itali an anexat de Iugoslavia în 1945. Şi, apropo de asta, dacă o rupeţi pe italiană vă veţi des curca de minune, deoarece majoritatea populaţiei din zonă vorbeşte limba înrudită cu româna. Ca să ajungeţi cu avionul acolo trebuie să scoateţi din buzunar cam 300 de euro şi un stop-over în Viena. Cu maşina personală ieşiţi mai ieftin, mai ales dacă mergeţi mai mulţi prieteni sau mai multe familii.

Cazarea nu este o problemă în oraşul croat. Există hoteluri grandioase sau faci lităţi pentru camping, însă cel mai nimerit este să trageţi la una dintre pensiunile din oraşul vechi. Sunt destule, confortabile, cochete şi servesc şi un mic dejun tipic me diteraneean. Preţurile sunt de circa 50 de euro pe noapte, pe cameră, nu persoană.

Restaurantele sunt ieftine iar pieţele şi supermarketurile şi mai şi, aşa că, dacă vă aprovizionaţi cu atenţie, puteţi mânca foarte bine şi cu 10 euro pe zi. Iar dacă staţi la o pensiune care oferă facilităţi de bucă tărie sau chiar la un aparta ment/ho tel, unde aveţi propria bucătărie, o să mâncaţi regeşte pe nimic.

Atracţiile turistice sunt multe 
şi majoritatea gratuite: în Pula nu rataţi amfiteatrul roman, Arena, cel de-al 
şaselea ca mărime din lume dintre amfiteatrele rămase în picioare, Muzeul de Arheologie, Forumul sau piaţa centrală a oraşului vechi, Biserica şi Mănăstirea Sf. Francisc sau chiar Cimitirul Marinarului. În rest, distracţie cât cuprinde, plajă şi băi în mare. Pula este un oraş care merită explorat cu piciorul. Intraţi în vorbă cu localnicii, sunt prietenoşi şi gata oricând să vă arate direcţii, să ofere sfaturi sau chiar să stea la un pahar de vorbă cu voi. Şi fiindcă veni vorba despre oameni, nu o să-i laud în continuare, ci pur şi simplu 
o să vă ofer o listă a motivelor pentru 
care croaţii sunt oameni pe cinste. Iar aceste motive nu au nici o legătură cu marea, oraşele frumoase şi soarele. Croaţii au inventat stiloul dar şi cravata, fac cel mai bun ulei de măsline din Europa, sunt maeştrii în prepararea alco olurilor fine – ei îmbogăţind lista de băuturi cu celebrul Maraschino, îşi trec în palmares şi deliciosul cremşnit şi, în fine, croaţii, şi nu alţii, au dat lumii Vege ta. Gazdele primitoare vă aşteaptă cu drag în ceea ce ar putea fi cea mai norocoasă vacanţă de vară. Nu de alta, dar Croaţia are forma unei potcoave.

Şi când plouă e frumos pe valea Dunării, în Austria inferioară. Viaţa şi Dunărea 
îşi urmează cursul de mii de ani, de pe vremea romanilor ce şi-au stabilit cea mai mare aşezare din nord-estul imperiului aici, la Petronnel-Carnuntum, 
de pe vremea lui Richard Inimă de Leu.

Richard a fost închis într-o fortă reaţă cu vedere la fluviu, de pe vremea când barocul era la modă, iar mănăstirile benedictine îşi schimbau pe vecie menirea şi înfă ţişa rea devenind din temple ale religiei adevărate muzee de artă… de pe vremea habsburgilor care s-au simţit dintotdea una bine adiaţi de briza ce venea dinspre apă.

Cel mai important oraş al regiunii Donau este Krems. Situat la aproximativ o oră de Viena cu maşina pe autos tradă în direcţia Salzburg, Krems poate fi baza de unde să începeţi explorarea zonei. Dacă nu aveţi propria maşină luaţi trenul de la gara Franz Josef şi, pentru aproximativ 14 euro, ajungeţi pe malul Dunării, la Krems, tot într-o oră. Dacă vreţi o călătorie mai spectaculoasă, există vapoare care vă duc pe Dunăre de la Viena la Krems, însă doar în sezonul cald şi numai în zilele de duminică. Regiunea o puteţi explora în voie cu autobuzul, cu bicicleta sau, pentru cine e pasionat (rău de tot) de dru me ţii, pe jos. Există şosele, drumeaguri, cărări şi trasee pentru orice mijloc de transport, însă de preferat e vaporul pe Dunăre sau bicicleta. De la Krems la Melk se poate ajunge cu trenul, vaporul sau autobuzul iar înspre Petronnel-Carnuntum sunteţi mai câştigaţi dacă vă în toarceţi la Viena. De aici luaţi trenul S7 de la gara Floridsdorf şi în mai puţin de o oră ajungeţi în vremea romanilor cu doar 10 euro.

Mănăstirea benedictină Melk Cine merge pe autostrada dinspre Viena (more…)

Sezonul petrecerilor e în toi. E momentul pentru cea mai tare vacanţă de vară. Pe „insula albă” de unde au fugit plictiseala şi somnul. La Ibiza, bineînţeles.

Roagă pe cineva care a fost acolo să-ţi povestească despre frumuseţile naturale ale insulei, despre monumentele istorice care merită vizitate, despre shopping, mâncare sau vorba blândă a localnicilor sau, în general, despre orice ai întreba când este vorba despre o destinaţie de vacanţă – şi se va uita lung la tine, încercând cu greu să găsească un răspuns. Ibiza nu e de povestit decât în broşurile agenţiilor de turism sau în ghidurile de călătorie. Ibiza e o stare. Ibiza se trăieşte. Pentru că nu pot să vă introduc din vorbe în atmosfera de club de acolo, iată totuşi câteva cuvinte despre capitala mondială a distracţiei.

Doi poli ai dezmăţului

La Ibiza se merge de peste 20 de ani pentru cluburi, băutură şi muzică dată la maximum. Chiar dacă în ultimii ani autorităţile au încercat să atragă turişti mai liniştiţi, familii şi chiar persoane în vârstă cu programe culturale şi cu măsuri împotriva zgomotului şi a petrecerilor nonstop, grosul celor care vin aici e format tot de tineri în căutarea experienţei Ibiza. Şi experienţa există, e bine merci şi se poate trăi în continuare de oricine doreşte. Există doi poli ai dezmăţului pe „insula albă”: oraşul Ibiza şi San Antonio. Aici sunt acele cluburi celebre pe tot mapamondul unde îşi fac de cap vedetele internaţionale şi unde trebuie să ajungi şi tu – face parte din experienţă.

Mic ghid al cluburilor

În Ibiza City distracţia înseamnă Pacha (more…)

O zonă turistică prin excelenţă, cu o mulţime de atracţii care vă aşteaptă dincolo de porţile hotelurilor în sistem all inclusive. Zeci de mii de români aleg, vară de vară, de vreo câţiva ani încoace, vacanţa fără griji şi ploi, all inclusive, în Antalya. Nu mi-am propus în acest articol să vă povestesc despre confortul şi luxul hotelurilor de cinci stele, nici despre facilităţile lor extraordinare şi nici măcar despre oferta culinară bogată.

Şi la Kemer, tot în Antalya sunteţi, fiţi fără grijă! Şi asta pentru că Antalya se numeşte atât oraşul de la malul Medi-teranei, cât şi „judeţul” a cărui capitală este. Să vă explic mai bine cum stau lucrurile. Antalya se întinde de la Finike în vest până la Alanya în est pe o suprafaţă de câteva sute (vreo trei) de kilometri. Odată aterizaţi pe aeroportul din apropierea oraşului Antalya, puteţi să o luaţi în trei direcţii. Spre dreapta pentru cei care sunt cazaţi în Kemer, Tekirova sau Finike, înainte pentru cei ce au bilete la hotelurile din zona Lara-Kundu sau la stânga pentru cine a ales un sejur în Belek, Side sau Alanya. Peste tot veţi fi în Antalya, însă în staţiuni diferite.

Şi o scurtă descriere pentru a şti ce să cereţi agenţiilor de tu-rism: zona Kemer, Tekirova sau Finike se adresează celor ce vor să combine muntele cu marea. Aici, munţii Taurus coboară efectiv până în mare, plajele sunt mai mult cu pietricele decât cu nisip, iar preţurile – mai temperate decât în alte staţiuni. Lara Kundu este zona cea mai apropiată de Antalya City, astfel că v-o recomand dacă vreţi să faceţi shopping de exemplu, să mergeţi la cluburi sau să fiţi mai aproape de aeroport. (more…)

La o oră şi jumătate de la decolarea de pe Băneasa, sunteţi deja cazat şi ieşiţi pe plajă. Există aici 69 de plaje, dintre care două cu pietre şi restul cu nisip. La unele se ajunge doar pe mare, altele încep chiar din faţa hotelului. Jeep-safari şi călărie sunt doar două dintre activităţile ce se pot face aici. Unul dintre cei mai mari tour-operatori a declarat insula destinaţia numărul 1 în lume în ceea ce priveşte numărul de turişti care se întorc aici an de an. Ceea ce trebuie reţinut e că aici fructele de mare sunt proaspete, iar ouzo-ul… tulbure, aşa cum trebuie să fie! Tour-operatorul a ales insula Skiathos umblând din insulă în insulă şi căutând cele mai frumoase plaje, cel mai romantic apus de soare, cea mai rece bere şi cele mai bune condiţii de cazare. Le-a găsit. Şi mai mult decât atât.

Românii obişnuiţi fie cu populismul de la Paralia Katerini, cu exclusivismul din Mykonos şi Santorini sau cu orele multe de zbor până în Rhodos găsesc în Skiathos toate promisiunile din pliantele colorate. În Skiathos se ajunge cu avionul de la Bucureşti în aproximativ o oră. Insula fiind mică şi singurul drum asfaltat având doar 12 kilometri, transportul de la aeroport şi cazarea se fac în doi timpi şi trei mişcări, astfel că – e calculat cu precizie – după numai o oră şi jumătate de la plecarea de pe aeroportul din Bucuresti sunteţi deja cazaţi, ieşiţi pe plajă şi deschideţi nu prima, ci a doua bere. Hooopa! (more…)

Vizitatorii vin pentru răcoare, o bucată de India împachetată englezeşte şi o ceaşcă de ceai adevărat. La colţul străzii, câţiva localnici dau un concert de sitar, femeile pregătesc ceaiul, iar cerul se găteşte cu nori pentru o nouă repriză de ploaie. E iulie în Darjeeling, în plin sezon musonic, iar în reşedinţele de vară ale aristocraţiei engleze, acum transformate în hoteluri cu ştaif, se face focul în sobe şi se pregătesc mâncăruri delicioase pentru cină. Merită să fii turist aici chiar şi atunci când plouă şi să te închipui lord englez venit să scape de căldura şi praful din Calcutta.

Cea mai plăcută alternativă pentru a petrece câteva zile în India este un sejur la Darjeeling, orăşel de deal în statul West Bengal, străjuit de munţii Himalaya şi înconjurat de plantaţii aromate de ceai. În Darjeeling nu e niciodată sufocant de cald, iar aglomeraţia şi tumultul înnebunitor, specifice marilor oraşe indiene, nu sunt o problemă aici.

Clădiri în stil colonialist

Orăşelul a devenit celebru pe vremea englezilor, care au introdus culturile de ceai şi au transformat aşezarea de deal într-una dintre cele mai cunoscute staţiuni pentru nobilimea vremii. După ce India şi-a redobândit independenţa, transformările de aici au fost puţine, astfel că şi azi Darjeeling-ul se poate mândri cu o întreagă colecţie de clădiri în stil colonialist, majoritatea transformate fie în instituţii publice, fie în hoteluri. Caracterul cosmopolit a rămas şi este oglindit cel mai bine în ospitalitatea oamenilor faţă de turişti, în bucătăria internaţională şi în numărul mare de vizitatori care vin pentru răcoare, o bucată de India împachetată englezeşte şi o ceaşcă de ceai adevărat.

„Trenul de jucărie”

Pentru a ajunge la Darjeeling veţi călători cu avionul până la Calcutta, apoi cu maşina până la cea mai apropiată gară a liniei de cale ferată Darjeeling Himalaya şi mai apoi cu trenul de epocă, rămas aşa de la (more…)

Arata-mi omul bucuros sa se trezeasca la 5 dimineata in concediu. OK, poate mai sunt din astia dar, cu siguranta, eu nu ma numari printre ei, si nici tu, nici domnul, nici doamna… Faza e ca distractia despre care vorbesc eu aici incepe cu trezitul la ora 5 si se termina cu un pahar de sampanie si o diploma ca ai zburat la 1000 de metri deasupra celui mai frumos si mai ciudat taram din lume: Capadoccia. Deci, e de bine!

Locul il stii din poze si de pe la televizor. Iti taie rasuflarea literalmente. Dar nu am sa povestesc despre ce se poate vedea ci de cum se poate vedea cel mai bine.

Majoritatea turistilor care vin in Capadoccia fac o plimbare cu balonul pentru a admira de la inaltime formele de relief sculptate in ani de vulcani si fortele naturii. Distractia costa pentru ca “o tura cu balonul” scoate din buzunarul fiecarui turist intre 125 si 150 de euro. Asta e varianta oficiala. Neoficial poti gasi companii ce ofera un zbor la numai 110 euro sau, daca esti cu un grup mai mare, foarte mare, puteti plati fiecare doar 85 de euro. Majoritatea companiilor ce ofera excursii cu balonul sunt in Goreme sau Urgup, orasele mari din zona. E bine sa intrebi, sa te interesezi inainte despre seriozitatea si “safety record-ul” companiei cu care intentionezi sa zbori pentru ca si aici, ca peste tot, accidente se mai intampla. (more…)

Vara aceasta (cat a mai ramas din ea ca deja trecuram de jumate) scriu sau scriem si citim despre locuri cu sau la soare in “Summer places”. Astept comentariile, indicatiile, ideile.. chiar si pozele voastre pe subiect. Si la toamna – facem la fel… daca reusim sa ne distram vara aceasta aici pe blog.

Poza am facut-o la Kas in Turcia

Cum ar fi Istanbulul făra Grand Bazar, Sfânta Sofia sau palatul Topkapi? Probabil un oraş la malul mării ca toate altele. Sau poate nu. Convingeţi-vă singuri cu o vizită în partea asiatică a oraşului de pe Bosfor.

Cine merge în partea asiatică? În general turiştii nu se înghesuie, aşa că partea mai ordonată şi mai curată a Istanbulului este cunoscută mai ales oamenilor de afaceri sau suporterilor străini ai echipei Fenerbahce. Şi ca să fim sinceri, nimeni nu s-a gândit să promoveze sau să povestească despre atracţiile care ar exista aici. La o privire „din avion”, Istanbulul asiatic este doar o colecţie nesfârşită de cartiere cu blocuri înalte, unde locuieşte aproape jumătate din populaţia marelui oraş. Însă printre ele se ascund locuri atât de frumoase, încât merită excursia de jumătate de oră cu ferryboatul sau chiar o noapte-două petrecute acolo. Recomandări? Sunt două principale: cartierele Uskudar şi Kadikoy. Arhitectură otomană, străzi cu baruri, cafenele şi restaurante, pieţe tradiţionale şi multe magazine plus parcuri şi locuri de promenadă: nu e de mirare că atât de mulţi turci aleg să se stabilească aici. Nu este un loc aranjat pentru turişti şi aceasta ar putea fi atracţia principală. Majoritatea vilelor de pe malul Bosforului sunt încă locuite şi nu transformate în muzee, berea din baruri are preţuri ca pentru localnici, iar restaurantele servesc specialităţi autentice, nu surogate însăilate la preţuri exorbitante. Viaţa curge mai domol aici.

Spre Asia

(more…)