Lumea lui Răzvan

Singapore: paine si inghetata

Am un sentiment de ajuns acasa de fiecare data cand aterizez pe aeroportul Changi din Singapore. Si mai apoi in taxi pe bulevardul larg, ce duce inspre centru,  las in stanga Marina Bay si o iau spre Orchard, apoi pe Scotts pana la hotel. De 7 ori am tot ajuns in Singapore, de fiecare data dupa-amiaza, de fiecare data se intuneca cum ajungeam in camera de hotel. Cina in prima seara e la food-court, prin traditie. Fie la ION on Orchard la nivelul -2, fie la Lau Pa Sat (care e in renovari, acum), fie la Newton Circus.
Si dupa un somn fara vise se face dimineata si la micul dejun de la piscina imi dau seama ca nu am nimic de facut toata ziua. Si e bine. (more…)

Happy New Year of the Dragon! Some decorations and lights from Singapore as the festivities for the Chinese New Year are in full swing! Thank you Mr Victor Seow for all the photos!

(more…)

În Singapore şi cam prin toată Asia de sud-est, aveam să aflu ulterior, mesele de peste zi se servesc la restaurant. La ocazii, sărbători sau aniversări în familie – toată lumea rămâne acasă, se pregătesc mâncăruri tradiţionale şi se sărbătoreşte în cadru intim. La noi e invers.

You've arrived

La food court-urile din Singapore nu sunt şerveţele. La masă, zic. Nu-ţi dă nimeni, de pe la nici o tarabă, nici o pagină de ziar să te ştergi pe mâini şi pe la gură. Pe tavă, lângă bolul de supă şi porţia de chicken rice stau doar lingura, beţişoarele şi furculiţa. Şi un pahar de ceva, dacă ţi-ai luat. În principiu, s-ar putea să nu ai nevoie de ceva cu care să te ştergi.

Practic însă, te mânjeşti cu mâncare peste tot, pentru că nu ştii să foloseşti ca lumea beţişoarele, pentru că încerci să te foloseşti de lingură ca de cuţit, în lipsa unuia adevărat, pentru că mănânci şi eşti uns pe la gură. Şi când începi să înjuri pachetul de Cleenex uitat în bagajul de la hotel, apar nişte tanti în vârstă ce vând şerveţele. Două pachete la un dolar. Plăteşti uşurat şi mănânci mai departe. Pensiile sunt mici sau aproape inexistente în Singapore, aşa că persoanele în vârstă nu stau degeaba acasă şi încearcă să mai facă un bănuţ, pentru că a munci nu e nici o ruşine. Alte tanti de vârsta bunicii mele debarasau mese, iar altele aduceau băuturi la masa unor clienţi ce puteau foarte bine să le fie strănepoţi. Toate zâmbeau.

Glorious food

Food court-urile se deschid dis-de-dimi­neaţă, iar micul dejun seamănă foarte bine cu prânzul sau cina. Cu mic cu mare, singaporezii socializează rapid la o cafea şi la o porţie de pui cu orez, după care toată lumea pleacă în treaba sa. Rămân turiştii care savurează mâncarea, îşi beau cafeaua cu înghiţituri rare şi încă sunt în dubiu ce să facă în acea zi şi ce să comande mai încolo, la prânz sau cină, din toată colecţia de denumiri exotice de pe meniurile fiecărei tarabe din food court. Din proprie experienţă vă spun că nu vor vedea nici jumătate din ce şi-au propus, şi pe toată durata şederii nu vor încerca mai mult de două-trei feluri de mâncare. Nu de alta, dar ce au mâncat deja li se va părea delicios, aşa că nu se vor aventura să-şi strice gustul.

Zilele trec greu în Singapore (more…)

Cred ca am dormit ceva in avion pentru ca tot ce imi amintesc din zborul lung de aroape 12 ore de la Frankfurt la Singapore e bancul spus de Adi Hadean cu copiii care se jucau in piscina si ziceau ca daca sunt cumiti li s-a promis si apa… De fapt avionul nu avea ecrane personale in fiecare spatar de scaun doar cate un ecran mare la cateva randuri. Acum noi vedeam ce e pe ecran dar nicicum nu gaseam si sonorul asa ca peste jumatate din drum am ascultat la casti numai Lambada si muzica ambientala. La un moment dat Adi s-a prins ca mai e un buton pe telecomanda din scaun care schimba de pe video pe audio si asa am putut vedea si auzi ultimul film. Eram si noi la fel ca si copiii din piscina.

In rest au mai fost cateva turbulente – normale in timpul musonului, si o stewardeza draguta care dupa ce mi-a adus mancarea fara gluten mi-a trantit pe tava si o chifla scuzandu-se ca a uitat sa-mi dea din prima. Una peste alta am ajuns la Singapore, am luat (more…)