Lumea lui Răzvan

Nimic nu spune Vietnam mai bine decat o palarie conica din paie.

Ai trei zile in Hanoi sa vezi tot, sa incerci tot, sa simti tot. Trei – mai mult doare si Vietnamul e atat de lung si presarat cu locuri extraordinare incat e pacat sa mai pierzi o zi din vacanta in capitala. (more…)

Ca o rodie!

Bangkok-ul e o doamna nerusinata. Zambeste larg ca o rodie cu toate semintele rubinii. Provocatoare, promitatoare. Si, intocmai ca si rodia, se lasa gustata bob cu bob. E un atac asupra simturilor, ai impresia ca o stii daca o vezi o data dar iti apare mereu diferita cu cat o vizitezi mai mult.  (more…)

Am ajuns de doua ori in Chiang Mai, al saselea, ca marime, oras din Tailanda si al doilea ca magnet pentru turisti. Si prima si a doua data am fost cu treaba. Desi am vazut si gustat din atractiile turistice ale zonei: safari pe elefanti, vizita la tigrii, la temple, la pictorii de umbrele din hartie, la triburi si la muzee – nimic nu mi-a ramas in memorie mai pregnant decat: 1. cat de cumsecade sunt romanii (o mana, nu mai multi) ce traiesc in Chiang Mai si 2. cat de bun a fost puiul prajit pe un gratar improvizat, cu orez si salata de papaya verde, pe care l-am mancat, impreuna cu prietenul meu Andrei, intr-o dimineata pe la 8 si jumatate, la un cap de pod, nu departe de hotelul unde prietena noastra Ana Maria dormea. Eram dupa o noapte agitata pe Khaosan in Bangkok si un zbor inuman de matinal dinspre capitala inspre Chiang Mai.

In Chiang Mai puteti invata sa gatiti mancare tailandeza in cele mai bune scoli din tara.

(more…)

Dupa o saptamana de Kathmandu zic sa o luam spre nord, intr-un oras pe care dupa ce l-ai vizitat nu-l mai uiti sapte vieti: Lhasa.

Curte de chilie la Drepung

La Drepung, o manastire langa Lhasa, am petrecut un ceas de vorba cu doua calugarite. Ele nu vorbeau engleza, eu nu vorbeam limba lor dar ne-am inteles de minune. Le-am aratat pe laptop imagini din Romania si din alte parti prin care am fost si s-au mirat indelung povestind intre ele, razand si dandu-si coate. Ele m-au ospatat cu ceai tibetan, eu le-am daruit doua nume romanesti. Le-am spus uneia Dorina si celeilalte Marina. M-am prins ca s-au lamurit ce e cu numele (dupa ce le-am gesticulat pe modelul me – Tarzan, you – Jane) doar in momentul in care cea pe care o numisem Dorina s-a intors spre cealalta si i-a spus Dorina iar cea care era initial Marina a aratat spre “Dorina” si i-a spus Marina! Asa le-a placut lor. Sincer, am fost tentat sa pun aici o poza cu ele minunandu-se la laptop insa nu sunt convins ca nu le-as face mai mult rau. (more…)