Biserica Sfantului Mormant
Imi plac povestile care incep cu “In vremea aceea”. Expresia am auzit-o la biserica atunci cand preotul citeste din Sfanta Evanghelie in joia mare si la prohod in vinerea mare. Iar cartierul crestin din Ierusalim este pentru mine locul in care toate povestile incep cu “In vremea aceea”. Nu am stat niciodata sa le caut, le-am stiut instinctiv, asa cum instinctiv le stim cu totii odata ajunsi la fata locului. Inima cartierului este Biserica Sfantului Mormant. Initial, asa cum am facut si in celelalte postari, n-am vrut sa scriu despre religie. Vroiam sa scriu despre cum se caftesc calugarii diverselor culte crestine ce-si au impartita aceasta biserica, insa nu ma lasa sufletul pentru ca stiu ca in aceasta noapte, asa cum se intampla de mii de ani, o minune se va produce din nou in Sfantul Mormant: lumina va pogori din ceruri. Nu am nevoie sa dau indicii despre cum se ajunge la biserica si la ce sa luati aminte la stanga si la dreapta. Biserica este Muntele Golgota, destinatia finala, noul inceput. Cand ajungeti, intrati, plimbati-va mana pe piatra pe care Iisus a fost miruit, dupa care mergeti si stati la coada sa intrati in Sfantul Mormant. Inauntru veti incepe sa simtiti cu sufletul.
La noapte pogoara lumina care vine cu siguranta din “vremea aceea”. Asta chiar daca domnii calugari ce-si fac veacul pe langa si prin biserica Sfantului Mormant se mai caftesc din cand in cand.