Lumea lui Răzvan

Jim e langa Adi. Si eu apar pentru prima data chel!

Tanti Jim are de toate: si hotel, si un restaurant cu mancare traditionala, si o cafenea cu prajituri europene si e si dealer Suzuki in Chumpohn. Cred ca are mai multe dar nu le-a aratat insa peste toate e si reprezentanta Autoritatii Tailandeze pentru turism la ea in oras. Iar noi i-am fost oaspeti. Si am fost tratati regeste. Adi v-a povestit despre asta. Ce m-a impresionat pe mine a fost modelul de antreprenor local. O femeie cu mintea ei putea sa faca afaceri oriunde insa Jim a hotarat sa ramana acasa si sa dezvolte turismul in zona. Acum, turisti se mai gasesc prin Chumpohn insa majoritatea stau o zi, maxim doua. Fie in drum spre Bangkok, fie de la Bangkok inspre insulele paradisiace din apropiere (Ko Tao de exemplu). Ne-a pus sa-i promitem ca ne intoarcem la anu’. Nu promitem dar vrem, cu siguranta. 

Ce are Chumpohn de oferit? (more…)

La restaurant de fitze in tren

Ghici cine s-a oprit aseara in gara la Chumpohn? Trenul Eastern and Oriental Express. Din gasca Orient Express, I suppose. Nu neaparat ca apartenenta corporativa ci: de aceeasi valoare, nivel si statut. (more…)

Porcul prajit e o afacere serioasa in Trang

Ghidul nostru, Mahomed, ne-a confirmat ce stiam deja de la doamna din Kuala Lumpur (si ce am vazut si noi cu ochii nostri): asiaticii mananca mult. Dar iubitori de mancare precum tailandezii mai rar. Mohamed zice ca ei, mai ales aici in Trang, se trezesc de dimineata si isi incep ziua cu porc prajit si cafea. Sanatos? Nu. Delicios. La amiaza sunt din nou la mese pentru curry-uri mustind de ardei iuti iar seara tot la mese ii prinde cu aceleasi combinatii de carne, mirodenii, orez si, din nou, mult chilli. Despre piata pe care am vizitat-o in prima seara la Trang ne-a spus ca e pentru cei ce au restaurante si tarabe cu mancare. Asta pentru ca tot omul din Trang merge “in oras” sa manance si rare sunt familiile din zona la care sa le fiarba oalele in vatra. Mancarea e ieftina in oras, mult mai ieftina decat daca ai cumpara toate ingredientele si ai face-o acasa. Si inca ceva: cei din Trang prefera restaurantele mici, gen doua mese si resoul afara. Asta pentru ca vad mancarea facadu-se sub ochii lor, pot schimba o vorba cu bucatarul si, mai ales, pentru ca tailandezilor le place sa fie inconjurati de cat mai multi prieteni atunci cand mananca. Sunt “social eaters”. Asa ca se inghesuie, socializeaza si mananca mancare proaspat facuta. Am trecut si pe langa un restaurant cu multe mese care era gol. De aici ne-a povestit Mohamed ce-i cu spatiile mari si lumea putina. La un local cu trei mese am mancat si noi primul tom ka din Taianda. Si o salata picanta cu vita, ceapa, telina verde, rosii si mult ardei iute. Suntem in Tailanda cea uimitoare. Aici vom ramane pana la sfarsitul expeditiei. 

La piata ca la muzeu

Si pofta buna, doamnei!

Si ca sa ne localizati mai bine: Trang e un oras destul de maricel in sudul Tailandei. Noi am ajuns aici direct de pe Langkawi cu ferryboat-ul pana la Satun de unde am mai luat un tractor de la port pana la statia de autobuz si 400 de bahti si trei ore mai tarziu am ajuns in Trang. Acum, Trang-ul nu e atat de cunoscut in Romania precum sunt alte orase tailandeze insa pe plan national sta destul de bine in topul destinatiilor. Foarte multi tailandezi vin aici sa se casatoreasca dupa care pleaca in luna de miere pe insulele dimprejur. Nu, Trang nu are iesire la mare dar nici departe nu e. Musulmanii sunt majoritari aici ca-n multe orase din sudul Tailandei insa inafara de cateva doamne invelite si piata de Ramadan (cand e Ramadan) nu o sa va dati seama usor de acest lucru. Si da, Trang-ul e vestit pentru micul dejun neobisnuit si tot da, merita sa-l vizitati atunci cand sunteti in zona. Noi am tras la Thumrin Thana Hotel, in centru. Au o discoteca beton si la cafenea cea mai buna cafea din Tailanda (pana acum).
PS O sa recomand prietenilor de la LunchBOX sa introduca halci de porc prajit in meniul lor. A la Trang.

PS2 Azi m-am tuns in Trang. Mare greseala. Tanti nu stia engleza si eu am tot dat din cap ca prostu’. Pana a bagat in parul meu masina cu numarul 0.

Perfect sand, perfect sea

Am ajuns in Langkawi dupa o noapte lunga si dormita chinuit prin autobuz si pe ferryboat. Lucru care nu m-a ajutat deloc in “aprecierea frumusetilor insulei la adevarata lor valoare.” Mai ales ca hotelul la care am stat era in centrul celei mai mari asezari din zona – Kuah – iar caldura din termometre dadea (din nou) pe afara. Ne-am cazat si am plecat, normal, sa cautam ceva de mancare. Surpriza, Ramadanul ne-a cam lasat flamazi pentru ca toate restaurantele erau inchise, in afara de ceva tarabe cu mancare chinezeasca unde mustele dadeam banchet asa ca am zis pas. Si la pas am pornit inapoi spre port unde ne asteptau cu pui si cu neni zambitori: KFC si Kenny Rogers Roasted Chicken. L-am ales pe Kenny numai pentru reclama din geamul restaurantului care zicea cat de sanatosi si marinati in ierburi sunt puii din meniu. Nu prea pot sa va scriu cat de buna a fost manacrea (pui cu piure, orez si salata) pentru ca nu a fost ceva ce trebuie consemnat. De consemnat ar fi multele ore de somn pe care le-am dormit pana pe la 7 dupa-masa cand am plecat direct la piata de noapte. Cum soarele apusese deja mancare era pentru toata lumea. Doar ca, alta surpriza, se dadea numai pentru acasa, nu puteai sa mananci la fata locului. Si mananca bine musulmanii dupa apus: pui, in toate felurile, peste prajit, curry-uri de vita, orez si legume fierte si multe, multe prajituri. (more…)

Kuala Lumpur. Peisaj cu scaun verde.

Pe tanti din Kuala Lumpur de care vorbeste Adi am descusut-o sa aflam povesti de viata de pe la ei. Si am aflat ce stiam deja: ca asiaticii mananca mult. Poate mai mult sau la fel de mult ca mine si Adi. Cel putin de trei ori pe zi. In mod traditional toate mesele sunt consistente. La toate manaca orez in felurite feluri cu felurite carnuri, supe (in boluri mari, normal) si cate un ceai sau o cafea – dupa etnie. Si apropo de etnii: in Malaesia traiesc in principal chinezi, indieni si malaezieni. Bine, toti sunt malaezieni dar va spun de etnii. Desi nasi goreng, nasi lemak sau laksa sunt mancarurile lor traditionale – nu le fac si nici nu le mananca decat la zile de sarbatoare. E drept ca nici noi nu mancam sarmale zilnic. Toate aceste etnii de care vorbesc pe langa bolul de orez fiert simplu (nu se complica cu “asezonari” acasa) pun pe masa de zi cu zi si cate un fel cu carne, unul cu legume si unul cu peste si eventual o supa. Diferenta consta in mirodeniile folosite de fiecare si in modul de preparare a legumelor. Chinezii le fac stir-fried, adica le perpelesc putin cat sa fie crocante dar sa-si pastreze gustul si culoare. Malayesienii le gatesc temeinic in ulei iar indienii le taie marunt-marunt si le fierb in apa. Mancarurile chinezesti si malaieziene sunt mai iuti si mai gustoase in timp ce ale indienilor au toate acelasi gust: de curry. Nu ma injurati pe mine la faza asta ca doar tanti mi-a povestit, nu am inventat eu. Si tot tanti mi-a mai povestit despre restaurantul pe care-l conduce si despre crezul ei ca un congelator nu-si are locul in bucataria niciunui restaurant. Ea, de pilda, se trezeste in fiecare dimineata la ora 5 jumatate si pleaca la piata sa cumpere tot ce are nevoie pentru ziua respectiva. Si afacerea-i merge ca pe roate. De altfel, mi-a mai spus, toti asiaticii se trezesc devreme si pe la 10.30 seara sunt in pat. Nu-si permit sa fie pasari de noapte decat in weekend. Si atunci cu masura. (more…)

(more…)

Tusa Molly cu nepoata incapatanata

 Aunty Molly are un restaurant in China Town-ul din Melaka si cand am trecut pe la ea ii povestea unei turiste canadience despre felurile de mancare din meniu. Ne-am asezat la masa si ne-a adoptat imediat. Intre timp a venit si nepotica ei de la gradinita care ne-a pozat frumos alaturi de bunica dar a refuzat sa vorbeasca in engleza cu noi spre disperarea batranei care ne-a asigurat ca fetita intelege tot dar nu vrea sa vorbeasca. Ne-a adus cate o nonya laksa ultra-picanta si i-a povestit si aratat lui Adi cum se face, interesandu-se daca ingredientele ce le plimba prin fata noastra se gasesc si in Romania. Pai, facem noi rost de ele cumva.

Si fiindca veni vorba: ce-i oare cu nonya asta? Am vorbit, m-am interesat si se pare ca e un amestec de influente culinare specific zonei Melaka, amestec ce reflecta istoria orasului. (more…)

(Si) asta e Singapore!

Imi place in Singapore dar cred ca as trai maximum trei ani aici. Nu simt orasul, nu este al meu. Culmea e ca nu-l percep nici ca destinatie de vacanta. Dupa maximum trei zile, ca turist, vreau sa plec, sa ies, sa evadez. Si nu pe celebra insula Sentosa ci undeva unde nu e totul atat de aranjat. Poate daca as munci ar fi mult mai bine. Altfel, orasul-mall, asa cum l-a denumit Adi, este si va ramane pentru mine un stop-over. In drum spre Australia sau ca punct de pornire in explorarea Asiei de sud-est. Cum e cazul acum. (more…)

Uneori lucrurile nu sunt ceea ce par

(more…)

Guess what? Doua tanti faceau perisoare pe strada in China Town. China Town in care exista cel mai mare templu indian din Singapore. Cel mai mare si mai vechi de prin 1820 si ceva. Sri Marianmmar. Bine, asta o stiati din emisiunea mea dar am bantuit pe acolo si azi. Ne-am rupt incaltarile si pe Orchard Road, la fel de plina de mall-uri si de alte cladiri fantastice si am facut shopping de adaptoare pentru priza la celebrul magazin Mustafa (1,80 SGD pe adaptor – ieftin, zic!). 

Perisoare pentru ciorba

(more…)