La Autoritatea pentru Turism mă ocup, pe lângă teritoriile mele principale – Marea Britanie și Orientul Mijlociu – și de țările asiatice. Și asta de prin 2014. Astfel că în acești doi ani am organizat participarea cu stand național la diverse târguri de turism din Mumbai, New Delhi, Shanghai sau Tokyo. Și despre Tokyo vreau să spun câteva cuvinte.

 

Ediția de anul acesta a celui mai mare târg de turism al Japoniei s-a ținut la Tokyo între 22-25 septembrie. Organizare fără cusur, țările și teritoriile prezente au fost exotice chiar și pentru ochiul meu de călător care a văzut multe (Guam, Insulele Mariane, Sachalin – dacă ar fi să pomenesc doar câteva), mulți vecini și prieteni cunoscuți la alte târguri (Bulgaria, Moldova, Turcia, Albania, Georgia, Azerbaijan), seminarii și conferințe unde puteai să-ți promovezi țara în fața jurnaliștilor și a oamenilor de turism japonezi (am profitat de acest lucru) și, mai ales, un public pe care mi l-aș dori la fiecare târg: disciplinat, atent, ordonat, cu un bagaj de cunoștințe peste medie, politicos, interesat.

tyo2

Meritul îl au și organizatorii. Intrarea nu a fost liberă și nici accesul la micile “cadouri”, suveniruri sau concursuri cu premii nu era la liber. N-am văzut la Tokyo, cum am văzut în alte părți, oameni care să se împingă să ajungă în față la un stand unde se dădeau pixuri sau pungi sau agende. Nu de alta dar nu le primeau decât dacă treceau prin niște probe, dacă făceau și ei ceva în schimb. De pildă, pentru a primi o agendă sau alte suveniruri de la standul aeroportului Narita, trebuia să stai la rând, să primești un pașaport. Cu acest pașaport trebuia să treci prin toate pavilioanele târgului și să colectezi cel puțin trei ștampile de culori diferite (fiecare continent avea o ștampilă de altă culoare). Cu pașaportul ștampilat veneai frumos, te așezai la rând, îl arătai și îți primeai cadoul. La fel era și în cazul concursurilor cu premii. Se completa mai întâi un formular, după care, pentru a avea șansa de a intra la tragerea la sorți trebuia să îndeplinești o provocare. De pildă, la standul României: pentru a câștiga o cină de două persoane la un restaurant românesc din Tokyo trebuia să alegi din mai multe imagini cea care, în opinia ta, reprezintă cel mai bine România. Dacă erai între cei care votaseră imaginea câștigatoare intrai la tragerea la sorți pentru cină.

tyo3

Sunt doar două exemple din multe activități pregătite pentru public de organizatori și expozanți. Astfel vizitatorii erau permanent implicați, interesați, atrași să treacă pe la toate standurile, să afle cât mai multe despre destinații, să întrebe, să se intereseze, să-și dorească să viziteze țările reprezentate la expoziție.

Sunt doar două activități, două idei, care ar putea fi folosite și la târgurile din România. Nu suntem noi atât de ordonați, răbdători, disciplinați ca japonezii dar eu cred că încet, încet putem deveni.

Personal heroes: dna. Olivia Berghianu si dl. Daniel Beres, doi romani fluenti in japoneza care au facutdin modestul stand al Romaniei unul dintre punctele de atractie ale targului.
Personal heroes: dna. Olivia Berghianu și dl. Daniel Bereș, doi români fluenți în japoneză care au făcut din modestul stand al României unul dintre punctele de atracție ale târgului.