kt2

N-am auzit pe nimeni să-și dorească o vacanță fabuloasă în Kathmandu. În Nepal, da, pentru că aici sunt cei mai înalți munți din lume, se face rafting de înaltă clasă și de aici se ajunge cel mai ușor în Tibet. Dar nu în Kathmandu. Turiștii ca noi folosesc Kathamandu-ul ca loc de tranzit – înspre majoritatea atracțiilor despre care tocmai am pomenit. Dar o dată ce ajungem să petrecem două- trei zile acolo ne dăm seamă că de fapt este un paradis. Paradisul din tranzit.

Scriitorul american, Jeff Greenwald, spunea în cartea sa “Shopping for Buddhas” că în Kathmandu timpul are o altă dimensiune, se dilată și parcă poți să faci orice îți trece prin cap în orice moment. Și avea mare dreptate: în Kathmandu te trezești, poți sări peste micul dejun de la hotel care, oricum, nu e nu știu ce, poți bea un espresso adevărat la Pumpernickel, alături de biscuti cu unt de arahide de la Mike’s Breakfast și să termini cartea care aseară ți-a căzut din mână pentru că ai adormit. Poți pe urmă să-ți faci liniștit programul acelei zile: oricât de multe ai înghesui până la lăsarea serii cu siguranță reușești să le dai de capăt.

Și ce poți face într-o zi în Kathmandu? Shopping, temple, mănăstiri și mese fabuloase.

kt3

În Kathmandu am tras cea mai tare răceală din ultimii ani. Veneam de la bine și cald în Tailanda la bine și frig în Nepal. Asta e explicația logică. Eu însă prefer să cred că m-au blagoslovit oamenii sfinți de la Pashupatinath de nu m-am văzut. Oamenii sfinți sunt niște ființe speciale ce o ard toată ziua la soare (sau nu, în funcție de sezon) și așteaptă donațiile oricui dar mai ales ale turiștilor care văzându-i atât de împletiți și văcsuiți sar repede să-și facă poze cu ei. Dar cum distracția costă, trebuie să le plătești pentru asta. Cât? Numai ei știu. Câteodată sunt mulțumiți cu 20 de rupii nepaleze, alteori fac scandal chiar de le dai 100. Eu cred ca nu le-am dat cât trebuia și mi-au dorit să-mi curgă nasul, să mă doară gâtul și să fac febră. Au fost eficienți.

kt3

Pashupatinath e cel mai mare templu din Nepal și cel mai sfânt pentru hinduși. Oamenii vin aici să facă ce se face pe la temple dar mai ales să moară. Cu drag. Și asta pentru că Pashupatinath e pe malul râului Bagmati, unul din afluenții Gangelui. Și după ce mor și sunt arși oamenii devin cenușă care cenușă e măturată în Bagmati și Bagmati o duce în Gange. În Gange le place lor (acum nu că aș fi stupid să nu știu de ce le place în Gange dar nu vreau să scriu istoria religiilor). Cum zilnic moare un om, zilnic e spectacol pentru turiști la Pashupatinath. Non hinduși stăm cu toții și ne mirăm cum ard oamenii pe marginea râului. Râu în care unii se spăla pe ei, alții spăla haine și mulți sunt ieșiți la picnic complet cu față de masă, tacâmuri și multe recipiente cu mâncare. Prindem cu nările mirosuri ciudate și ne întrebăm dacă așa miroase carnea de om friptă. Friptă și arsă scrum. Și încercam să nu respirăm pe gură. Acum, eu eram racit…

La Pashupatinath în afară de spectacolul vizual și olfactiv nu sunt multe de văzut pentru că templul propriu-zis este off-limits pentru non-hinduși însă cât e e peste cap. În curtea din spate, cea cu râul și cu locurile de ars morți, mișună maimuțe și nepalezi ce se transformă pe loc în ghizi ai împrejurimilor pentru câțiva bănuți. E bine să-i angajați pentru că vă vor povești chestii despre Pashupatinath pe care nu le veți găsi în ghiduri turistice. De pildă vă vor spune despre ritualurile din templu și despre clădirea mare și albă în care sunt aduși muribunzii să se stingă mai aproape de rău. Și vă vor conduce pe la casele celor care au făcut legăminte pe viață: să stea toată viața în picioare, să nu-și taie părul sau unghiile si… cred eu… să nu se spele.

Dincolo de peisajul pe care l-am descris și care mi se pare acum vag sinistru templul Pashupatinath merită vizitat. Pentru că până la urmă călătorim să vedem locuri și să aflăm lucruri.

kt4

Pashupatinath este unul dintre templele-atracție ale Kathmandu-ului. Celelalte două sunt Boudhanath și Swayambhunath. Boudanath, situată destul de aproape de Pahupatinath este o mănăstire buddhista ce se mândrește cu cea mai mare stupă din sud-estu Asiei. Stupa fiind semisferă albă din mijlocul curții. Zilnic mii de credincioși din toate colțurile lumii vin aici să înconjoare stupa și să învârtă roțile cu rugăciuni. Dacă ignorați magazinele cu de toate aflate de jur-împrejurul stupei s-ar putea să găsiți cel mai autentic loc de meditație buddhista din toată excursia în Nepal. Dacă nu puteți ignora, vă dau alt pont. În partea a doua.

kt5

Dacă vreți să aflați mai multe despre Nepal vă invit să citiți Nepal Internet Cafe, cartea mea, pe care puteți să o comandați aici.