Dacă toate peisajele cu marea la tropice ar fi niște gogoașe atunci Bali, adică imaginea idealizată a Bali-ului, ar fi gogoașa supremă, stilizată, industrializată și colorată artificial.
Exista în Bali toate acele peisaje frumoase la care visam fiecare când e vorba de vacanță în țările calde. Și mai mult decât atât. Dincolo de plaje sunt câmpuri inundate de orez, junglă deasă, sate de pescari autentice, temple și altare hinduse, vulcani perfecți, dimineți liniștite și nopți pline de stele. Doar că nu le prea găsește decât cine le caută înadins.
Sanur beach
Bali-ul care se oferă turiștilor obișnuiți e variantă tehnicolor a locurilor și stărilor incredibile pomenite de mine mai sus. Pentru un turist ajuns în Sanur (stațiune în insula indoneziană), de exemplu, de exemplu acel turist aș fi eu, (ok, am fost eu), Bali înseamnă hoteluri confortabile, shuttle bus până la plajă, dacă hotelul nu are plajă, o plajă cu nisip murdară și murdar, o salbă de restaurante cu pretenții și mâncare sub-mediocră, localnici angajați în industria turistică, maseuze plictisite, trafic infernal, dimineți cu mic-dejun aglomerat la hotel și seri cu programe artistice răsuflate. Asta în Sanur, o stațiune pentru oameni mai liniștiți. Cine ajunge în Kuta, de exemplu, o altă stațiune balineza, are parte de betoane, plajă suprapopulată, mare aglomerată de sporturi de apă cu motor și nopți cu bubuieli muzicale și scandaluri între turiștii beți.
Beach in Sanur
Și ăsta e Bali. Ăsta e Bali pe care-l primesc unii turiști. Pe ăsta l-am primit și eu. Nu m-a dat pe spate dar nici nu mi-a displăcut. La fel ca un Dunkin’ Donut.

Sanur

Bali e raiul pe pământ – n-am fost eu (și mulți alții) unde trebuie. Dacă citești aceste rânduri și ai fost în Bali-ul mai frumos decât al meu – comentează!

În Sanur există un Dunkin’ Donuts. Asta dacă mergeți prin zonă și vi se face poftă.

Sanur restaurant row