Am văzut Muscatul două zile. Cu autobuzul din Dubai, prin deșert, printre munți și dealuri. Șase ore cu localnici și indieni la dus și iar indieni și localnici la întors. Nu mi-a părut rău. M-aș mai întoarce? Nu cred.
Localnicii din autobuz erau degrabă alergători la țigară cum oprea autobuzul. Și a avut destule opriri. Puțin spre deloc comunicativi. Singurul lucru (de vizitat) pe care l-am aflat de la ei a fost mall-ul. Pe care nu m-am învrednicit “să-l vizitez”. La trecerea frontierei dinspre Emirate autobuzul oprește de vreo patru ori. O data să plătești taxa de ieșire din țara și pe urmă să-ți stampileze pașaportul. A doua oară să verifice emiratezii pașapoartele cu ștampile. După care oprești la omanezi să plătești taxa de viză și să iei ștampila de intrare și ultima data să ți se facă vama. Ultima e cea mai spectaculoasă. Toți coboară din autobuz dimpreună cu valizele. Se stă la rând pentru controlul valizelor. Și soldații omanezi chiar se afundă între rufe și adidași, scotocesc printre cabluri în rucsace de ți le încurcă și mai rău și frunzăresc toate cărțile. După care toate bagajele sunt puse la un loc, toți pasagerii sunt aliniați și un ofițer apare cu un câine special dresat (un labrador incredibil de jucăuș) care amușina și dă din coadă pe lângă toate bagajele. De data asta nu s-a lipit și nu a lătrat la niciunul așa că am scăpat rapid. De la graniță până la Muscat se mai fac vreo trei ore și iată-mă în orașul cu cel mai autentic bazar (souk) din Orientul Mijlociu.
souk

souk2
Cum la Teheran n-am fost, bazarul de la Istanbul seamănă prea mult a mall acum și cel din Dubai e o glumă de abia așteptam să văd mult lăudatul și întortocheatul bazar din Muscat, pe numele lui Muttrah. Pentru conformitate mă voi referi la el că souk, numele arăbesc pentru bazar.
Frumos souk. Labirintic, ușor previzibil, cu multă marfă din India, și mai multă din China și foarte puțină din Oman; magazine de bijuterii cu aur în forme grele, dureros de grele, argint de toate nuanțele, pietre prețioase și semi, cântare electronice sau talgere arhaice, cu doamne omaneze bune negociatoare (cliente) și neni omanezi respectuoși, deschiși la un discount mic dar fermi când e cazul (vânzători); tămâie, delușoare de tămâie în față magazinelor și kuma, mă rog, kume, pălăriile rotunde specific omaneze, la minunatul preț de 1 rial. Sau 2 euro. Banii din Oman, rialii sunt puternici. Mai tari și decât lira sterlină.
Deci frumos souk. Dar parcă îi lipsește ceva. Că de autentic părea autentic. Probabil interacțiunea cu vânzătorii când treci pe alei? Nu te cheamă, nu te strigă, nu-ți dau să guști sau să mirosi. Nu tu Turkish, pardon, Omani tea sau coffee. Iar negocierile sunt destul de seci. A și e curat, ceea ce nu e tocmai un lucru rău. Încărcătură istorică, patina de vechi centru de comerț ce adăpostea mărfuri de peste mari și țări sosite cu vapoarele în Golful Omanului, tradiții, meșteșuguri locale, atomsfera orientală parcă nu transpărea de nicăieri. Așteptările au fost prea mari?
souk3
Capitala Omanului se întinde pe câțiva zeci de kilometri de-a lungul coastei și e formată din mai multe cartiere imense, gen orașe. Fiecare cu atracțiile lui (mall-uri, moschei, parcuri, operă, promenade, plaje). Distanțele sunt destul de mari iar taxiurile nu au aparate de taxat. Pur și simplu te înțelegi cu șoferul: o cursă poate costa între 4 și 12 riali în oraș(e). Souk-ul e în Muttrah, de unde și numele, cartierul cel mai vizitat de turiști.
IMG_6388
Am mâncat la restaurantul numărul doi în Top 10 cele mai bune restaurante din Muscat conform Tripadvisor. (Pe primul loc era un restaurant cu english breakfast). Se numește Bait Al Luban și e la ultimul etaj al unei clădiri, aproape de souk, cu vedere la Golful Omanului. Se ajunge la el cu liftul. Prețuri mari, porții mici, mâncare meeh și mobilier tradițional. Adică am stat pe jos.

N-am commandant desert la restaurant ci am ales o cofetărie din apropiere ce avea Omani în nume. Am cerut ceva dulce tradițional. Vânzătoarea filipineză mi-a recomandat din tot sufletul:  pain au chocolat. Am insistat din nou pe tradițional omanez; mi-a arătat tot spre pateurile cu ciocolată. Am mai protestat eu și m-a trecut prin baklavale și black foresturi până a cedat și mi-a zis: avem halva.

Muscatul pare un oraș adormit dacă vii de la Dubai, Istanbul sau București. Și între 12 și 4 ziua, din cauza căldurii, nimeni nu lucrează, nimeni nu mișcă. E un loc de bifat. Dacă vreți.