Lumea lui Răzvan

L-am văzut pe Mao într-o intersecţie din Beijing, rânjind ştirb unui afiş ce interzicea scuipatul pe stradă. S-a executat cu precizie chiar în mijlocul pictogramelor frumos încondeiate din tastatură şi a dispărut în mulţime, căscând gura la viaţa care se derula în jurul lui, indiferentă la principiile sănătoase ale revoluţiei culturale cu care a îngenunchiat ţara şi a speriat Vestul.
Capitala Chinei nu mai e ce a fost acum câteva zeci de ani şi nu o să mai fie niciodată un oraş închis. Beijingul trăieşte şi se bucură de viaţă!

Bine, nu era chiar Mao, însă la Beijing, umbra lui încă mai bântuie pe străzi în costumele purtate de personaje în vârstă, care nu încetează să se mire de culoare după zeci de ani monocromatici.

Cel de-al doilea oraş ca mărime al Chinei şi capitala unei ţări ce a depăşit de mult miliardul de locuitori, Beijing-ul zumzăie la propriu. Viaţa pulsează aici peste tot, în pieţele de noapte, în mareele de biciclete ce inundă străzile, în centrele comerciale, pe aleile cartierelor vechi, dincolo de zidurile Oraşului Interzis, dincoace de Marele Zid Chinezesc.

Ajunşi în oraş după un zbor ameţitor, nu veţi apuca să vă dezmeticiţi pe toată durata şederii aici. În primul rând pentru că sunt mulţi oameni, şi în al doilea rând pentru că aici este adunată toată China, cu tradiţii, etnii şi bucătării. O excursie la Beijing necesită antrenament prealabil.
După ce vă cazaţi la un hotel de lux cu toate facilităţile pe care le-aţi găsi şi în Europa, dar poate cu un preţ mai mic, sau la un hotel mediu unde perso­nalul de-abia o rupe pe engleză, faceţi o plimbare în jur. Să vă obişnuiţi cu oamenii şi cu atmosfera. Faceţi rost de o broşură cu transportul în oraş şi plănuiţi-vă ce vreţi să vedeţi şi cum ajungeţi acolo. Taxiuri, tramvaie, autobuze sau metrou vă stau toate la dispo­ziţie însă oraşul fiind mare şi atracţiile răspândite generos, de obicei va trebui să schimbaţi două trei mijloace de transport pentru a ajunge la destinaţie. Iar după ce v-aţi plictisit sau v-aţi lăsat păgubaşi, veţi fi cu siguranţă flămânzi. Vânzătorii ambulanţi rezolvă pe loc această problemă şi vă sfătuiesc să încercaţi cât mai multe specialităţi. Cam totul este bun, iar ce e ciudat arată ciudat, aşa că nu vă puteţi înşela. După masă mergeţi la culcare, chiar dacă e de-abia jumătatea după-amiezii. Schimbarea de fus orar îşi spune cuvântul, şi pentru zilele ce vor urma veţi avea nevoie de toată energia din lume.

Începeţi ziua devreme, înainte de răsărit, în parcuri, acolo unde locuitorii capitalei îşi fac înviorarea. Alăturaţi-vă lor, imitaţi-le mişcările. O să vă facă bine. După un mic dejun luat pe stradă, faceţi-vă drum înspre Oraşul Interzis. E vital să ajungeţi aici devreme, în jur de 8.00, înainte de a năvăli hoardele de turişti în autocare. Veţi avea palatul aproape numai pentru voi iar lumina dimineţii va da o aură şi mai misterioasă vechii locuinţe imperiale chineze. Palatul îl ştiţi din filme sau din cărţi, însă sentimentul pe care îl veţi trăi intrând acolo este unic. E un oraş într-un oraş şi asta spune totul despre dimensiunile sale.

După Oraşul Interzis, următoarele obiective sunt piaţa Tienanmen şi Templul Raiului. Ambele simboluri ale întregii ţări, ambele adânc ancorate în istorie. Dacă Templul Raiului ne apare în minte atunci când ne gândim la China, imaginea pieţei Tienanmen va fi pe veci legată de mitingul pro-demo­cratic al studenţilor chinezi de la sfârşitul anilor 80… asta în condiţiile în care piaţa datează încă din secolul al şaptesprezecelea. Poate fi aglomerat, poate fi cald sau ninsoare, în Tienanmen trebuie să mergeţi, dacă vreţi să spuneţi că aţi vizitat Beijingul.

Excursiile obligatorii la Marele Zid Chinezesc întregesc lista obiectivelor ce nu trebuie să lipsească din itinerariul oricui vizitează Beijingul. După care, lăsaţi-vă pradă oraşului şi surprizelor care apar la orice colţ de stradă. În Beijing arhitectura este de trei feluri: cea imperială, frumos colorată, ornată şi minuţios detaliată, cea sovie­tică, cu edificii şi blocuri ce vă par cunoscute, şi cea modernă ce vă duce cu gândul la New York sau, dacă vreţi, mai la sud, spre Hong Kong. Gustaţi-le pe toate. Uneori stau umăr la umăr în peisajul urban. Vreo recomandare? Străduţele mici cu case tradiţionale ce creează adevărate zone rurale chiar şi în centrul metropolei: aşa-numitele hutong-uri. Deşi au mai rămas puţine în zilele noastre, sunt o dovadă vie a modului de viaţă din secolele trecute şi mai ales sunt adevărate centre culturale: numeroşi artişti sau oameni de artă alegând să trăiască şi să creeze în asemenea locuri.

Viaţa de noapte în Beijing e fabuloasă. Tinerii sunt din ce în ce mai des­chişi spre cultura occidentală, aşa că barurile şi cluburile, mai ales de karaoke, sunt pline ochi seară de seară. Nu trebuie să le căutaţi mult, se află peste tot, iar atmosfera fiind cam aceeaşi, nu aveţi nevoie de o recomandare anume.

Bucătăria din Beijing e cea mai diversificată din China, şi asta pentru că toate cele patru stiluri tradiţionale sunt pre­zen­te aici. Puteţi sta o lună şi încerca de trei ori pe zi alte sortimente şi veţi fi departe de a le fi încercat pe toate. Pe cuvânt. Dar des­pre mâncarea chinezească toată lumea ştie câte ceva, aşa că nu o să insist.

Insist însă pe medicamentele naturiste şi leacurile tradiţionale. Magazinele care vând aşa ceva îşi vor găsi cât de curând locul pe lista obiectivelor turistice, pentru că merită să le treceţi pragul chiar dacă nu suferiţi de nimic. Majoritatea au traduceri în engleză cu binefacerile plantelor, ciupercilor, vegetaţiei marine sau organelor de animale pe care le veţi găsi înşirate pe tarabe sau în vitrine şi despre care se spune că au puteri magi­ce. Iar chinezii continuă să le folosească de mii de ani. Şi atât amar de lume n-are cum să se înşele!

Şi cu leacurile tradiţionale am ajuns la shopping. Sportul preferat al oricărui turist prin aceste locuri. Chinezii nu duc lipsă de mână de muncă iar costurile de producţie sunt extrem de mici, astfel că shoppingul devine o plăcere pentru orice buzunar. Îndrăzniţi şi luaţi cu asalt pieţele sau marile mall-uri, pentru a cumpăra orice, de la antichităţi la mătăsuri, de la veselă la mobilier, de la haine până la obiecte decorative. Preţuri chinezeşti şi, atenţie, de multe ori, calitate redusă. Dar ai pe cât plăteşti! Peste tot prin pieţe nu ezitaţi să cereţi un discount. Negocierea preţului e chiar încurajată de negustori. Însă nu faceţi acest lucru în marile mall-uri unde preţurile sunt fixe. Şi nu vă speriaţi că o să găsiţi doar chinezării. Cei dornici să rupă cardul în vacanţă găsesc nume de firmă la preţuri cumsecade şi la calitate maximă.

Nu am numit nici un loc în acest articol în afară de cele patru atracţii, şi asta pentru că aş fi făcut o mare nedreptate unui oraş în care locuri de shopping, restaurante, cluburi sau baruri pentru karaoke, inclusiv magazine cu leacuri tradiţionale, se află peste tot. Indiferent în ce cartier vă veţi caza, lucrurile de mai sus sunt la celălalt colţ de stradă, aşa că veţi avea oricum şansa să trăiţi experienţa numită Beijing. În rest, răbdare şi plămâni de fier – Beijingul nu este tocmai cel mai eco-friendly oraş din lume. Dimpotrivă. Însă are un magnetism chiar în nume care-l face irezistibil. Încercaţi?