Lumea lui Răzvan

Despre bere, ciocolată, eurocraţi, africani, Atom şi Manneken Pis într-un oraş ce încântă în doze mici şi ce trebuie savurat pe îndelete: Bruxelles. Fosta capitală a unui imperiu african ce depăşea de 80 de ori suprafaţa actuală a Belgiei, Bruxelles-ul este azi centrul politic şi administrativ al Uniunii Europene. De altfel, zona din jurul staţiei de metrou Schuman până în piaţa Luxemburg este un adevărat ghetou al angajaţilor instituţiilor europene. Aici muncesc şi tot aici locuiesc şi, ceea ce e mult mai important, tot aici se şi distrează.

În timpul săptămânii, nenumăratele pub-uri, baruri şi restaurante sunt pline de clienţi. Iar oferta este pe măsură. Pe lângă berea belgiană sau englezească, vinurile franţuzeşti sau italieneşti şi scotch-ul scoţian sau irlandez, cei ce locuiesc şi muncesc aici au de ales între o musaca grecească, o friptură chiliană sau argentiniană, un curry indian, un somon din Atlanticul de Nord sau un sushi veritabil. În weekend însă, zona europeană este pustie. Majoritatea, dacă nu toţi eurocraţii, schimbă costumele pe blugi şi adidaşi şi fie dau o fugă până în ţările de baştină, fie vizitează marile oraşe din apropiere. Şi asta, pentru că în mai puţin de două ore de la Bruxelles poţi ajunge la Paris, Londra, Amsterdam sau Frankfurt.

Dantelă şi cartofi prăjiţi

Dacă am început în estul oraşului, luăm metroul câteva staţii de la Schuman şi ajungem în Grand Place: inima Bruxelles-ului, locul unde se spune că poţi să te uiţi în jur 360 de grade şi nu ai să vezi o singură clădire urâtă. În Grand Place puteţi face toate acele lucruri tipic bruxelleze. Adică puteţi mânca gaufre la orice colţ de stradă – proaspăt coapte şi asezonate cu frişcă. Tarabele vă incită cu faimoşii cartofi prăjiţi cu maioneză, fel de mâncare despre care unii jură că s-a inventat aici. Iar restaurantele mici şi cochete vă invită la scoici marinate, la stridii şi la alte specialităţi din peşte şi fructe de mare.

Aici puteţi cumpăra ca suvenir celebra dantelă belgiană sau vă puteţi face poze cu băieţelul pişăcios – Manneken Pis -, statuie care a devenit peste ani un adevărat simbol al oraşului.

Şi tot în Grand Place nu ocoliţi magazinele cu ciocolată. Fie că este vorba de Neuhaus, Cote D’Or, Godiva, Guilyan sau Leonidas, ciocolata este o instituţie în Belgia. Şi se vinde chiar şi la kilogram.

Cât despre bere… ar fi multe de scris şi multe sortimente de încercat până să ajungem să vorbim corect despre berea belgiană. Încercaţi cât mai multe feluri, de la berea albă, tulbure şi cu gust acrişor, până la cea cu gust dulceag de cireşe sau berile tari, robuste, făcute după reţete inventate de călugări în secolele trecute.

Africa din inima Europei

Bruxelles nu înseamnă numai eurocraţi, ciocolată şi cartofi prăjiţi. Aici există o comunitate extinsă de africani – moştenire a vremurilor coloniale. Chiar dacă nu au un cartier doar al lor, africanii şi-au pus amprenta pe oraş definitiv. Astfel, în Bruxelles există magazine cu haine tradiţionale, restaurante cu delicatese de pe continentul negru, dar mai ales baruri şi cluburi cu muzică live şi bere adusă direct din Kinshasa sau de la Brazzaville. La câţiva kilometri în afara Bruxelles-ului, la Teervuren, există chiar şi un muzeu dedicat stăpânirii belgiene în Africa.

Şi să nu uităm Atomul. O structură din metal reprezentând chiar un atom şi care a fost inaugurată în anul 1958 cu prilejul Expoziţiei mondiale. Azi, la peste 50 de ani, Atomul este un muzeu şi o veritabilă atracţie turistică, concurând alături de micul pişăcios la titlul de simbol al oraşului.