Kuala Lumpur. Peisaj cu scaun verde.
Pe tanti din Kuala Lumpur de care vorbeste Adi am descusut-o sa aflam povesti de viata de pe la ei. Si am aflat ce stiam deja: ca asiaticii mananca mult. Poate mai mult sau la fel de mult ca mine si Adi. Cel putin de trei ori pe zi. In mod traditional toate mesele sunt consistente. La toate manaca orez in felurite feluri cu felurite carnuri, supe (in boluri mari, normal) si cate un ceai sau o cafea – dupa etnie. Si apropo de etnii: in Malaesia traiesc in principal chinezi, indieni si malaezieni. Bine, toti sunt malaezieni dar va spun de etnii. Desi nasi goreng, nasi lemak sau laksa sunt mancarurile lor traditionale – nu le fac si nici nu le mananca decat la zile de sarbatoare. E drept ca nici noi nu mancam sarmale zilnic. Toate aceste etnii de care vorbesc pe langa bolul de orez fiert simplu (nu se complica cu “asezonari” acasa) pun pe masa de zi cu zi si cate un fel cu carne, unul cu legume si unul cu peste si eventual o supa. Diferenta consta in mirodeniile folosite de fiecare si in modul de preparare a legumelor. Chinezii le fac stir-fried, adica le perpelesc putin cat sa fie crocante dar sa-si pastreze gustul si culoare. Malayesienii le gatesc temeinic in ulei iar indienii le taie marunt-marunt si le fierb in apa. Mancarurile chinezesti si malaieziene sunt mai iuti si mai gustoase in timp ce ale indienilor au toate acelasi gust: de curry. Nu ma injurati pe mine la faza asta ca doar tanti mi-a povestit, nu am inventat eu. Si tot tanti mi-a mai povestit despre restaurantul pe care-l conduce si despre crezul ei ca un congelator nu-si are locul in bucataria niciunui restaurant. Ea, de pilda, se trezeste in fiecare dimineata la ora 5 jumatate si pleaca la piata sa cumpere tot ce are nevoie pentru ziua respectiva. Si afacerea-i merge ca pe roate. De altfel, mi-a mai spus, toti asiaticii se trezesc devreme si pe la 10.30 seara sunt in pat. Nu-si permit sa fie pasari de noapte decat in weekend. Si atunci cu masura.
Cu siguranat pasari de noaptea sunt insa soferii de autobuz din Malaiezia. In Kuala Lumpur autogara s-a mutat din China Town (locatie foarte convenabila pentru backpackers-i) in Bukit Jalil, undeva departe, la periferie. De acolo pleaca si vin toate autobuzele de lung curier. SI tot de acolo am luat si noi autobuzul de noapte spre Kuala Perlis, locul de imbarcare pentru Langkawi. Calatoria, initial de 7 ore, a durat cam 8 cu o pauza de o jumatate de ora in creierii nopti intr-o parcare unde mirosae a durian. Soferul de autobuz a fost minunat: a plescait, a cantat, a tusit, a ragait si in general a scos tot felul de sunete pe toata durata calatoriei. Pe semne era multumit. De la Kuala Perlis am luat ferry boat-ul inspre Lankgawi, am ajuns intr-o ora, ne-am cazat si am dormitat toata ziua. Dar povesti am gasit si aici.
Si ca sa vedeti ca imi mentin promisiunea facuta intr-un post anterior, iata ce am mancat ieri in Kuala Lumpur. Si nu e nici laksa, nici mutton curry. Acu ma culc din nou ca e tarziu rau aici.
Lunch la Reggae Bar in KL
Cu multumiri:
