Lumea lui Răzvan

Tusa Molly cu nepoata incapatanata

 Aunty Molly are un restaurant in China Town-ul din Melaka si cand am trecut pe la ea ii povestea unei turiste canadience despre felurile de mancare din meniu. Ne-am asezat la masa si ne-a adoptat imediat. Intre timp a venit si nepotica ei de la gradinita care ne-a pozat frumos alaturi de bunica dar a refuzat sa vorbeasca in engleza cu noi spre disperarea batranei care ne-a asigurat ca fetita intelege tot dar nu vrea sa vorbeasca. Ne-a adus cate o nonya laksa ultra-picanta si i-a povestit si aratat lui Adi cum se face, interesandu-se daca ingredientele ce le plimba prin fata noastra se gasesc si in Romania. Pai, facem noi rost de ele cumva.

Si fiindca veni vorba: ce-i oare cu nonya asta? Am vorbit, m-am interesat si se pare ca e un amestec de influente culinare specific zonei Melaka, amestec ce reflecta istoria orasului.

Melaka, un oras prin care trece un canal

Asadar in bucataria nonya gasiti elemente culinare chineze, portugheze, indiene, olandeze, engleze si malayesiene. V-am lamurit. Si portughezii si olandezii si englezii au stapanit regiunea cate o suta si ceva de ani fiecare. Doar mostenirea portugheza si intr-o mai mica masura cea olandeza sunt vizibile si azi. Arhitectura orasului (a partii vechi a orasului) e oarecum europeana, dominata de biserici si catedrale catolice si de vechiul centru administrativ olandez.

Altfel, sa nu ne facem iluzii – orasul e tipic malayesian. Daca ajungeti pe acolo incercati “egg tarts” un desert tipic portughez din care noi nu am gustat si mai incercati si un exercitiu de imaginatie gandindu-va la vremurile cand (si) acest loc din Asia era stapinit de europeni. Dupa cum v-am spus elemente ajutatoare exista.

N-am cazut rau pe spate la Melaka asa ca am luat autobuzul si in circa doua ore am ajuns la Kuala Lumpur. Aici era mare agitatie pentru ca, in plin Ramadan fiind, musulmanii se pregateau sa “rupa” postul si sa se aseze la mese. Ne-am asezat si noi la un restaurant cu specific si am comandat care mai de care. Eu am mancat o supa din coaste de miel si un curry de berbec (la care i-am facut si poza). Observ eu inainte sa observati voi ca, desi calatoresc cu un bucatar celebru, ma cam repet in felurile de mancare pe care le comand: tot laksa peste laksa si supe peste supe si din cand in cand cate un curry de berbec. De maine sunt hotarat sa schimb placa  si meniul. Si apropo de maine: s-ar putea sa nu avem acces la net peste noapte deoarece vom calatori cu autobuzul pana la Kuala Perlis in nord-vestul tarii de unde luam un ferry pana pe insula Langkawi, urmatoarea noastra destinatie. Dar pana atunci there’s a lot of Kuala Lumpur to enjoy and eat.

Monotonia culinara e daunatoare

Dar eu nu, ca Batman, Batman!

Mutton curry cu orez in KL

Si dovada ca am ajuns la Kuala Lumpur

PS In limba locala insula Lankgawi se traduce cu Pulau Lankgawi. Adi are un nume foarte tare pentru ea, nume pe care, din motive de “atatia copii care citesc blogul”, n-am sa vi-l spun.