Lumea lui Răzvan

N-ati vrea sa stiti. Sau poate vreti. Am ramas blocat in aeroportul Ataturk din Istanbul impreuna cu echipa de filmare. Sambata seara. Avionul trebuia sa plece la 5 si sa aterizeze la 6 in Bucuresti. N-a fost sa fie pentru ca dl Boc a inchis spatiul aerian romanesc exact la 6 seara. Deci – la mustata. Normal ca ne-am enervat, disperat, injurat in gand si cu voce tare, pe principiul “suntem intr-o tara straina cine sa ne inteleaga.” Deja la Ataturk erau anulate zeci de curse asa ca la birourile Turkish Airlines (vreo 10 din care deschise 3) era o coada de parca se dadea sampanie gratis. Principiul era urmatorul: trebuia sa stai la coada la primul ghiseu, sa-ti iei un numar de ordine si pe urma sa astepti ca acesta sa fie afisat la unul din celelalte doua ghiseuri pentru a-ti putea spune oful si primi ajutor/consiliere/reprogramare. Doua englezoaice in varsta aveau numerele 701 si 702 si deja stateau de trei ore sa-si astepte randul asta in timp ce pe ecrane se lafaiau numerele 99 si 100. Lumea era in general destul de suparata si irascibila. Cum sa nu fi cand hotelierii din Istanbul au scumpit preturile profitand de haosul aerian si cand banii erau pe terminate – doar oamenii se intoarceau din vacanta. Multi nu reuseau sa-si recupereze bagajele, si mai multi nu aveau nicio sansa de ajutor in urmatoarele ore sau zile. Ne-am recuperat bagajele dupa vreo doua ore (in Istanbul aveam doar escala) si dupa ce petrecuseram deja 6 ore in aeroport am plecat spre un hotel pe care-l rezervasem prin telefon. In camera am prins net si am scris trei vorbe cu supararea-n gat. Dupa care au inceput sa curga telefoanele cu oferte de ajutor (cazari, transport cu autocarul sau masina etc.) si mi-am dat seama ca eu, sau noi, suntem mult mai norocosi decat toti oamenii de la aeroport luati la un loc, nu de alta dar cel mai mult am lucrat la Bazar cu agentii de turism care “fac Turcia”. Astfel ca a doua zi s-a trimis o masina dupa noi si, dupa inca o noapte petrecuta in Istanbul, oras pe care-l iubesc dar care de data aceasta a ajuns sa ma enerveze (fara vina), am pornit lungul drum spre casa. Elegant, intr-o masina cu sofer si cu opriri de sightseeing si masa la vecinii nostri bulgari. Multumesc Premium Holidays, Ali Baba Tours, Apyas, Universal Turism, IMTA Travel si, bineinteles, Aerotravel, pentru tot ajutorul. Imi face placere sa lucram impreuna.

Am ajuns aseara in Bucuresti. Aeroportul Otopeni s-a deschis ieri dupa-amiaza. Sper sa ajunga si englezoaicele acasa ca erau femei de treaba si nu genul care sa piarda vremea prin aeroport.