Lumea lui Răzvan

Lufthansa economiseste niste bani pe care ar trebui sa-i plateasca aeroportului din Bangkok pentru parcarea timp de cateva ore a unui Boeing 747-400 zburand la Kuala Lumpur si inapoi sau, ocazional, la Ho Chi Minh City la doar o ora dupa ce a aterizat dupa un drum lung de la Frankfurt. Intors din KL sau HCMC avionul este pregatit de zborul de intoarcere la Frankfurt. Altfel spus un avion in aer este mai profitabil decat unul pe tarmac. Stiam acest lucru insa am aflat povestioara cu Lufthansa acum cateva zile, pe zborul Bangkok-Kuala Lumpur si m-am gandit sa v-o spun si voua.
Suntem deja de trei zile in Asia si e business as usual. Hotel, masa, masina inchiriata, filmari si somn. Partea a doua din sezonul actual de Bazar (la care filmam acum) e exotica, rurala, salbatica, coloniala si prezentand tari foarte indepartate.
La Fraser’s Hill am ajuns la miezul noptii dupa mai mult de 24 de ore de nesomn, avion si masina, pe niste drumuri, bune de altfel, dar inguste si pline de serpentine. Am trezit receptionerul din somn, i-am aratat voucherul de cazare, ne-a spus ca nu e valabil si ca trebuie sa platim pe loc, am incercat doua carti de credit dar nu le mergea masinaria asa ca ne-am inteles sa platim cash. Insa lucrurile nu s-au oprit aici: hotelul nu accepta euro asa ca ne-au trimis inapoi in oras sa scoatem bani in moneda locala de la bancomat. Ne-am dus. Intorsi cu suma ceruta am aflat ca mai avem nevoie de bani in plus pentru cele trei sandwich-uri cu pui pe care se indurasera sa ni le faca la 1 noaptea. I-am convins ca o sa platim dimineata. Si ne-au crezut intr-un final. Iar dupa aceste formalitati, sper nu la ordinea zilei, am putut sa ne luam tona de bagaje din fata hotelului si sa intram in camerele noastre. La somn.
Hotelul cu receptionistul “de treaba” e intr-unul dintre cele mai frumoase locuri din Malayesia, construit ca si casa de vacanta a colinistilor britanici, undeva prin anii 30, pastreaza intacta atmosfera acelor vremuri si serveste oaspetilor un mic dejun englezesc (cu tot cu fasole, ciuperci si bacon) cum scrie la carte.
Acum sunt insa departe de racoarea dealurilor, la malul marii, in estul Malayesiei, unde sunt temple in pesteri si apa marii e calda ca o supa. Si supa din farfurii te cam arde pe gat de la condimente dar e foarte buna.