Feb
25
2009

TK 1951 si parerea unui pilot de Boeing 737-800 de la TAROM

In urma cu cativa ani cand inca eram entuziasmat de zbor si de pilotat avioane am intalnit un pilot care, printre altele, mi-a spus ceva ce nu voi uita niciodata: “Cu cat zbori mai mult cu atat ti-e mai frica”.

Mare dreptate a avut. Cu cat am zburat mai mult (cu majoritatea tipurilor de aeronave, in toate conditiile meteorologice, cu natii diverse de personal de cabina si de zbor) cu atat frica de zbor cu avionul mi-a crescut.

In jurul orei 11.30, azi, un avion Turkish airlines s-a prabusit la Amsterdam, in camp, cu 500 de metri inainte de pista de aterizare. La bord se aflau 127 de pasageri si 7 membri ai echipajului. Dupa accident guvernul turc a facut o declaratie de presa prin care anunta accidentul dar linistea totodata rudele pasagerilor spunand ca nu au avut loc pierderi de vieti omenesti. Cateva ore mai tarziu agentiile de presa preluau surse de la Aeroportul Schiphol care vorbeau de 9 victime si peste 50 de raniti din care jumatate in stare grava. Reactia guvernului turc inca se lasa asteptata iar cutia neagra a avionului inca nu a fost gasita.

Avionul de tip Boeing 737-800 e cat se poate de nou dupa standardele aviatice, fiind in serviciu doar de 7 ani. Ganditi-va ca multe din avioanele cu care plecam in vacanta, de exemplu, au peste 20 de ani vechime. Este cel mai performant model din seria 737 si recent Tarom a introdus in flota 3 astfel de aparate. Avionul e dotat cu un sistem automat de aterizare cu ajutorul caruia “aparatul poate fi pus jos in orice conditii meteo”. Iar Turkish Airlines este una dintre cele mai mari companii aviatice din zona, avand o flota de 128 de avioane (plus alte 100 comandate) si servind 150 de destinatii in intreaga lume. Din 2008 este membra Star Alliance.

Un pasager al zborului TK 1951 a declarat ca aparatul a prins un gol de aer chiar inainte de a ajunge pe pista si a pierdut urgent altitudine cazand pur si simplu pe camp. Acum… din cunostintele mele nu exista goluri de aer (acesta e doar un termen folosit de pasageri pentru a descrie senzatia din stomac in timpul turbulentelor), sunt vanturi de forfecare care pot pune in pericol aterizarea. Insa la Amsterdam, la ora prabusirii nu batea vantul, nu ploua, ba mai mult, era o zi insorita.

Ce s-a intamplat? Eroare umana sau lipsa combustibilului suficient pentru a “ajunge” pana pe pista? Ultima este in momentul de fata cea mai plauzibila ipoteza dat fiind faptul ca desi avionul s-a rupt in trei nu s-a produs nici o explozie.

Voi reveni cu un update.

Update: Turkish Airlines a confirmat printr-un comunicat de presa ca in accident si-au pierdut viata 9 persoane si alte 50 au fost ranite.

Update 2: L-am rugat pe dr. ing. Armand Petrescu (singurul doctor inginer pilot din Romania) de la compania TAROM sa imi spuna, pentru voi, parerea lui despre acest accident. Dl Petrescu piloteaza aparate Boeing 737-800.

“Aparatul Boeing 737-800, apartinand Turkish Airlines inmatriculat cu numarul TC JGE a zburat prima data pe 24 ianuarie 2002. Are doua motoare CFMI CFM 56-MB26 (deci foarte puternice) si capacitatea de 135 de locuri.
Aeronava a decolat azi, 25.02.2009 la orele 8.22 de pe aeroportul international Ataturk din Istanbul in directia Amsterdam, aeroportul Schiphol efectuand un zbor regulat. La Amsterdam a primit permisiunea de aterizare pe pista 18 RIGHT pe binala scurta a pistei. Conditiile meteo erau normale pentru aterizare. Avionul s-a prabusit la 1,5 km nord fata de aeroportul Schiphol, s-a rupt in trei dar nu a luat foc. Din cei 127 de pasageri si 7 membri ai echipajului, 9 au murit si 50 au fost raniti.

“Un pasager spunea de un gol de aer inainte de crash…”

‘Nu exista goluri de aer, cel mult vant de forfecare (windshare) care e detectat cu usurinta de aparatele aeronavei si daca era vorba de windshare pilotul era obligat sa rateze aterizarea adica sa se indeparteze si sa incerce din nou sa aterizeze dupa ce vantul s-a potolit. Intuiesc ca e vorba de o pana de combustibil dar e doar o supozitie. Conform anexei 13 ICAO incidentul este clasat drept accident iar ancheta se va desfasura in tara in care s-a produs (Olanda). Pe langa autoritatile aeroportuare olandeze la ancheta vor participa reprezentanti Boeing (cei care au fabricat aparatul) si oficialitati Turkish Airlines. Termenele limita sunt: raportul preliminar 30 de zile iar pentru cel final un an de zile de la producerea accidentului.

“Putem vorbi de o eroare umana in cazul unui aparat atat de performant?”

“Oricine poate spune orice acum incepand de la martori oculari pana la experti dar dupa decodificari se va putea spune clar ce s-a intamplat.”

7 Comments »

  • Diana Singer says:

    bun, deci am gasit unde sa comentez (ca degeaba am blog dak nu stiu blogu’ lu’ Marc!:)))
    in primul rind Raz dear ai scris foarte frumos si dak in curind va exista meseria de blog writer o sa mai treci ceva la CV:)
    asa, nelamuriri:pai cum de ti-e din ce in ce mai frica de zburatu’ asta cu avionu’? inseamna ca pilotii si stewardesele sint maso de persevereaza?:) sorry, da’ n-am gasit alt cuvint..
    si cum e aia sa faci pana prostului cu avionu? adik n-ar trebui sa fie mai profi, sa alimenteze, ca doar nu mai e benzina pe cartele, desi sintem in plina criza!:))
    Asa va vezi draga Razvan, ce tot zici tu ca e safe cu avionu’? cred ca tot cu masina-i mai bine, numa’ sa se inventeze ceva de teleportat peste ocean:)

  • corina says:

    Domnu Razvan in general informatiile pe care le dati sunt valabile, dar am urmatoarea precizare de facut in legatura cu: “Insa la Amsterdam, la ora prabusirii nu batea vantul, nu ploua, ba mai mult, era o zi insorita.”
    Eu locuiesc in Amsterdam si credeti-ma ca in perioada noiembrie-martie “zi insorita” in Amsterdam este imposibil.Iar vantul bate tot timpu si este groanic de napraznic pentru cei ce nu au fost obisnuiti cu un asemenea vartej. De fapt clima este singurul defect al acestui oras. Daca un avion s-ar prabusi in conditiile unei aterizari cu vant ar inseamna ca Schiphol ar trebui inchis, deoarece nu ar putea ateriza nici un avion aici. Dar pe Schiphol se aterizeaza bine merci, cu cateva mici zdruncinaturi cauzate banuiesc din cauza aceluiasi vant.
    Revenind, la ora accidentului vantul batea rezonabil, cerul era cenusiu – ca tot timpu in perioada asta – dar nu se poate spune ca nu existau conditii pentru o aterizare in siguranta.

  • Catalinex says:

    salut,
    in ultimy 5 ani am aterizat pe Schiphol de nenumarate ori – cca 5 ori/an – in drum spre dk unde aveam cursuri… de fiecare data, indiferent de compania cu care zburam “turbulentele” faceau parte din programul artistic oferit de compania aeriana.
    cred ca ai dreptate cu privire la fobia de zbor – ori devi uber religios ori nu-ti mai pasa.
    Ce ma distreaza este ca fiecare isi da cu presupusul – nu am vazut inca din lista de teorii nimic ref la un atac terorist – makes me wonder y?!
    Cred ca cel mai intelep este sa asteptam cele 30 de zile si pana atunci sa privim din umbra, cu interes desigur, desfasurarea evenimentelor.

    Cata

  • razvan says:

    @ Diana: cred ca aproape de “pana prostului” cu avionu se ajunge (de cele mai multe ori) controlat. Nu e cazul acum. Oricum e doar o supozitie pana asta de carburant la avionu turcesc. Cat despre frica… stii destule. Sa-ti mai spun? :)
    @Catalinex: Cata ai dreptate cu aterizarile la Schiphol. Si la Bruxelles e cam la fel. Si in cateva alte locuri pline de nori. Faza cu atacul terorist cica au eliminat-o din prima. Vedem dupa 30 de zile, aflam cumva ce a zis raportul.
    @Corina: Multumesc. Aveti dreptate. Dar in cazul Amsterdamului si daca se zareste o raza cat de mica de soare se poate spune ca a fost o zi insorita la cat de mohorit e in perioada asta. Totusi conditiile erau foarte bune de aterizare.

  • razvan says:

    @Diana. Si nu e mai sigura masina decat avionul. Diferenta e ca in masina esti tu la volan iar in avion nu. Si mai sunt multe. Tona de statistici.

  • [...] Armand Petrescu (singurul pilot roman cu doctorat) sunt convins ca ati zburat de nenumarate ori dar v-ati intalnit cu el si pe acest blog cand cu incidentul aviatic de la Amsterdam. Faptul ca e doctor inginer s-ar [...]

  • legionarul says:

    vantul de forfecare este unul din cele mai periculoase fenomene meteo pentru aviatie .LA H.mare il mai fentezi,la aterizare te poate poate surprinde exact in timpul in care nu mai poti reactiona.CAUZELE aparitiei lui si modul de actiune asupra avioanelor nu le expun,sunt probleme strict profesionale.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL


Leave a Reply

Powered by WordPress | Theme: Aeros 2.0 by TheBuckmaker.com | Hosted and customized: Comanescu.ro | Photos: IndieStudio.ro